New York City,unul dintre cele mai mari orase ale lumii. Atat de luminat,atat de plin de viata. Atat de aglomerat...si cu toate astea te poate face sa te simti asa de singur printre toate cladirile marete.
Imi indrept piciorusele incaltate cu Vans negrii spre Central Square in speranta ca tarabele sa fie inca acolo. La fiecare sfarsit de toamna sunt tarabe pline cu chestii stralucitoare si frumoase aduse din Europa sau ma rog,majoritatea sunt made in China.
Toata lumea este imbracata gros,deja cu geci de iarna. Numai eu port un pullover bleo-marin,un fes,manusi, paltonul meu larg de aceeasi culoare descheiat si niste black skinny jeans. Inca este Noiembrie iar eu incerc sa profit de Toamna cat mai sta. Este anotimpul meu preferat,chiar daca imi aduce aminte multe amintiri cum ar fii mama,tata,Leo..
Pentru o perioada de timp am stat cu bunicii dar nici ei nu mai erau in mari puteri. Bunica a murit un atac de inima iar bunicul 3 luni dupa. Sunt singura,la 17 ani de capul meu in orasul care nu doarme niciodata de 3 ani dar m-am obisnuit.Stau in fosta casa unde stateam cu familia inainte. Am strictul necesar din alocatia mea de 400 de dolari. Nu am nevoie de prea multe haine,carti am de la scoala si nu sunt foarte buna prietena cu mancarea deci frigiderul meu este scos din priza. In casa imi aprind doar televizorul uneori si imi telefonul pun la incarcat. Deci nu am probleme cu cheltuiala.
Ma plimbam printre oameni holbandu-ma la toate lucrurile frumoase de pe tarabe: cani pictate,sosetele de craciun,globuri,haine,dulciuri... Doi copii mici impart o bucatica de ciocolata in fata mea si Imi amintesc cand veneam aici cu Leo,fratele meu mai mic. Si el s-a dus acum 9 luni. Asta m-a devastat complet. Era singurul pe care il mai aveam. Dupa ce au murit parintii nostrii in prabusirea avionului,Leo a devenit singuratic,distant si a inceput sa se drogheze. Am incercat sa il opresc de multe ori dar in zadar..
Ochii mi se incetoseaza de la lacrimi gandindu-ma iar si iar la asta. Decid ca am nevoie de putina distractie si cum toata lumea era atenta la nu stiu ce cantaret care avea un mini-concert peste strada, insfac un pandantiv in forma de steluta,presupun ca din aur avand in vedere pretul si o iau la fuga. Am auzit tipete in urma mea destul de suparacioase dar nu m-am oprit din alergat. Traversez strada aproape calcata de 4 masini si intru in multimea care mergea de colo colo,concertul terminandu-se.
-Auch! tip izbindu-ma de cineva
Ridic ochii si vad un tip roscat cu ochii albastrii care cara o chitara in spate.
-Scuze,greseala mea. spune el zambind
''Trebuie sa plec.. '' spun incercand sa o iau la fuga cu doi politisti in urma mea.
Serios,este doar un pandantiv...Lumea este asa egoista.
Incerc sa plec dar roscatelul ma tine strans de incheieturi fortandu-ma sa stau pe loc.
''Ce naiba faci,da-mi drumul!''
''Ce ai furat?'' ma intreaba el inocent aproape razand
Ma uit cu ochi urati la el scotand din buzunar pandantivul.Politistii ajung in dreptul nostru pregatiti sa imi dea o amenda crancena dar chitaristul vorbeste cu ei,gaborii privindu-ma suspicios.Rasuflu usurata cand ii vad ca pleaca iar el se intoarce spre mine si eu ma uit rusinata in jos.
''Ce le-ai spus?'' il intreb aproape in soapta
''Am platit eu asta. Sper sa merite efortul meu si sa-l porti.'' imi spune privindu-ma fix
''D-de ce?''
Okay,acum chiar eram nedumerita. Ce vrea de la mine?!
''Pentru ca se vede pe fata ta ca nu furi de obicei.''
Mi-am pus instinctiv mana pe fata iar el a inceput sa rada. Hmm are o voce foarte melodioasa. Stai...
''Tu esti tipul care canta mai devreme in centru,nu?'' il intreb eu suspicioasa
CITEȘTI
180 Turn (Ed Sheeran F.F.)
FanficJay este o fata orfana care umbla toata ziua pe strazile din New York de una singura pana intr-o zi cand din intamplare face cunostiinta cu cantaretul si compozitorul Ed Sheeran a carui existenta nu o stia pana in momentul respectiv. Ed si Jay se im...
