Prețul vieții

Capitolul 24

                        ~Capitolul 24~

Aud un ciocănit în ușă și mă ridic imediat din canapea îndreptându-mă cu sufletul la gură spre ușă.

-Deschid eu! Îi spun mamei și ea dă din cap îndepărtându-se de ușă. Pun mâna pe clanță și cu un zâmbetul uriaș o deschid. Privirea mi-se schimba la 180 de grade și zâmbetul uriaș îmi piere. Privesc persoana din tocul uși cu cea mai mare scârbă fiind pregătită să-i închid ușa în nas, plus de asta, zâmbetul crucial de pe chipul ei mai rău mă irita.

-Așteptai cumva pe altcineva? Mă întreabă cu vocea aceea superioară dându-mi imediat seama cu cine semăna fiul ei înainte și de la cine a moștenit toată aroganța aceea insuportabilă. Pe Christian cumva? Contiună intrând în casă neinvitată. Îmi dau ochii peste cap pentru că fix de ea nu aveam chef azi și închid ușa. Dar ce schimbare! Exclamă analizând casa. Nu mă așteptam ca reședința Davis să arate așa spectaculos, sala de bal a rămas la fel de uimitoare? Mă întreabă și dau din cap afirmativ făcându-i semn să se așeze pe canapea, deși îmi doream să dau cu ea de pereți și să-i pun canapea în cap.

-Ce dorești? O întreb subit și ea zâmbește subtil când observă că prezența ei mă neliniștește cu desăvârșire

-A venit cumva C... intră mama în încăpere întrebându-mă de Christian, dar se oprește imediat când o vede pe mama lui și îmi aruncă o privire întrebătoare

-Nu, Misha, Christian din păcate nu o să apară. Îi spune Doamna Moon pe un ton liniștit. Din moment ce este și mama ta aici, vreau să vă fac o mică propunere. Va fii ceva scurt și la obiect. Contiună ea și scoate din buzunarul genții un cec pe care îl lasă pe masă. Acest cec conține 5 milioane de dolari, este al vostru atât timp cât Anastasia stă departe de fiul meu. Spune și eu fac o față uimită, are impresia că mă poate cumpăra cu 5 milioane de dolari? Cât de jalnic pot fii unii.

-Ascultă, Lucreția... începe mama

-Lucia, o corectează Doamna Moon serioasă neluându-și ochii de pe ea

-Oarecum. Îi spune mama zâmbind, aceasta sumă de bani este destul de interesantă. Contiună ea luând cecul de bani de pe masa făcând inima mea să bată din ce în ce mai tare și privirea doamnei Moon să se lumineze. Dar este jalnic ce faci. Rupe mama cecul în câteva bucăți și îl pune înapoi pe masă, probabil eu i-l aruncam în față

-Poftim! Țipă mama lui Christian ridicându-se în picioare. Ți-am oferit o sumă de bani la care alți puteau doar să vizeze și tu alegi să dai cu piciorul? Se răstește ea la mama și privirea mamei mele se schimbă ridicându-se și ea în picioare urmând eu.

-Această alegere nu tine de mine, Lucia. Nu ne poți cumpăra cu bani nici pe mine, nici pe fiica mea. Această discuție ar trebui să o ți cu Christian, alegerea este a lui și a fiicei mele. Eu nu am de gând să intervin în relația lor pentru că nu îmi permit. Atât timp cât ei doi țin unu la altul și probabil acest lucru o face fericita pe Anastasia niciodată nu îi voi distruge fericirea. Îi răspunde mama seriosă și eu zâmbesc mândră de ea

-Și dacă această fericire este de fapt un obstacol în fața ei, nu ai face orice să-l dai la o parte? Întreabă doamna Moon și de data asta mă enervează pe mine. Mă apropi de ea încrucișându-mi mâinile la piept privind-o cu ură, altceva nu puteam simți pentru ea decât ură și dispreț.

-Cred că a venit momentul să plecați. Știți unde este ușa. Spun seriosa și ea zâmbește disprețuitor

-Câtă politețe! Exclamă ea sarcastică ironizându-mă și după îmi întoarce spatele îndreptându-se spre ușă. Se oprește la câțiva pași și se întoarce cu fața la mine