Trecutul unui demon (continuarea)

O recapitulare!

Trecusera  deja 2 luni din ziua in care Aiden a facut-o pe Alex a lui!.... la propriu, era sotia lui, totusi nu realiza pina la capat ca in orice moment ar putea sa o piarda.Insa se incresuze atunci in instinctele ei de mama pe care nici el nu era sigur daca le are sau a fost doar un impuls al stresului si nervilor pe care ii simtitse ea intr-un moment de slabiciune, totusi tinea sa creada ca totul o sa fie bine.

P.O.V Aiden

Era deja a 7-a luna de cand nu ma simt in apele mele fiindca iubita mea  risca  sa isi piarda viata incercand sa ma faca pe mine parinte si sa ma tina inca in viata cu gindul ca totul va fi bine.O vad in fiecare zi cu fata pala si cu cearcane sub ochi dar tind sa cred, sa sper ca totul o sa decurga bine.

Ultimile analize pe care le facuse nu erau intocmai rele  totusi frica ce imi cuprindea cugetul si pieptul nu ma lasa, insa nu vroiam să îi arăt asta lui Alex nu vroiam să îi arăt cât de slab sunt și cât de laș.Nu vreau sa recunosc ca fara ea sunt un nimeni, realizasem asta deja de mult însă acest gând trebuie să rămână cu mine pînă în mormînt nu vreau sa par slab în fața ei.

Aud un geamăt din dormitorul nostru încât să mă facă să fug spre camera pe scările abrupte mai să îmi rup capul.
O văd pe Alex cum stă nemișcată și se uită în oglindă cu fața palidă și fără vagă.
- Ce să intimplat iubito?O întreb speriat ca mai apoi să o pot observa cum se întoarce spre mine cu un  zîmbet larg pe buze ...

-A-a-aiden ...o simt ...simt fetiță noastră în pântecele meu simt ca mă iubește simt ca te iubește ....atunci o lacrima i se prelinge pe obraz doar din cauza singurului gând ca probabil nu o va vedea niciodată nu o va ține în brațe niciodata  simt asta, pot vedea asta in privirea ei îngrijorată.

- Știu iubito, știu... Îi strîng capul în pieptul meu încât să poată să îmi simtă bătăile inimii...sunt un laș nu pot recunoaște că am frica sa o pierd și că nu pot realiza că curînd asta se poate întîmpla, îmi tin cu greu emoțiile în mine..ar trebui să te odihnești Alex ești prea obosita să stai in picioare și în plus micuța noastră cred că s-ar supăra pe noi dacă am chinui-o și pe ea....o iau în brațe pe mica mea pisicuță care acum arată că un "Kinder de ciocolata" însă o ador, o ador pentru faptul că e femeia care își riscă viața pentru plodul meu, o să fie totul bine ,trebuie să fie totul bine, sper să fie...îmi îndrept privirea spre Alex care aproape ațipea în poala mea început să îi mingii creștetul în încercarea de a o liniști ....într-un scurt timp o aud schițând niște litere pe buzele alea mari și rozalii care mau făcut să o iubesc la nebunie...

- Aiden, jura-mi ca o sa ai grija de copila noastră și că o sa o iubești pînă la ultima răsuflare, te rog promite asta! Fa-o pentru noi! Fa-o pentru mine, iubitule fa-o.....  O aud cum geme printre lacrimile care îi curg instant peste obrajii vineți deja tipind la mine parca obliginduma sa fac asta simțeam că mă doare pentru prima dată simțeam durere în suflet din cauza faptului ca chiar dacă aș fi fost Dumnezeu nu aș fi putut schimba nimic o string în brațele mele puternice ca mai apoi să îi prind fata mica cu palmele mele mari..

- Ascultă aici doamna Turrr....Moore... e încă  neobișnuit atit pentru mine cât și pentru ea să îmi poarte numele însă e la fel de placut să o știu ca Alex Moore că soția lui Aiden Moore....îți ștergi repede lacrimile te ridici in picioare îți ei ceva mai lejer pe tine si mă urmezi , și să nu încerci să mai faci fața asta de drogata, ca te bat ti-o jur Alex micuța noastră are nevoie de aer liber..o văd cum ma priveste nedumerită și în același timp în ochii ei zvicnind o scintee pe care demult nu o mai văzusem ...într-un final da aprobator din cap puțin timidă...aici îmi recunoaștem femeia, iubita, pisicuța mea de care mă îndrăgostisem initial si inca sunt îndrăgostit în ea ca la prima intilnire...

P.O.V Alex

Il vad pe Aiden cum imi deschide portiera ca sa pot cobori intinzindu-mi palma lui mare încât să mă pot sprijini, .....da, kilogramele mele lasă de dorit un pic micuța mea ma cam torturat lunile acestea e prea pofticioasa și alintata dar o iubesc e plodul iubirii mele și a lui Aiden a soțului meu iubit...
Îl privesc in ochii care cândva erau de un albastru înghețat acuma sunt de un albastru limpede ca cerul și mai curat ca lacrima ...peste câteva clipe pot observa un loc care îmi provocase fiori ...fiori de fericire este chiar poenita unde prindea aripi iubirea noastră ca mai apoi să dea naștere unui copilaș care îl port sub inima, îmi îndrept privirea spre Aiden încât să înțeleagă că a făcut alegerea potrivita pentru a mă liniști sufletește acum...îl văd cum scoate o pătură și un coșuleț aranjat frumos ca in secunda următoare să îi simt miinele cum se joacă cu burtica mea...
-Iubita mea micuță aici eu cu mama ta....îl văd cum pronunță asta cu un rînjet pe fata si il întrerup tăiat..

-

  Aiden ești nebun...taci ....nu învață micuța noastră toate porcăriile.... Îl simt cum se apropie cu buzele moi si reci de lobul urechii mele soptindu-mi..

-   Dragă modul în care am conceputo  noi pe micuța Eva nu e o porcărie....îl văd cum schițează un rînjet de Dracula pe fata ca în secunda următoare să îi adresez o întrebare destul de serioasă..

- Eva ? Și de când pe micuța noastră o cheamă Eva ? Am absentat eu la vre-un botez al unui copil încă nenascut? Hă? Tu poți să mă întrebi și pe mine sau ții paralel?...îl întreb tăios și cu furie ridicidu-mi o sprinceana în timp ce  îmi ridic minile la piept...recunosc numele Eva era chiar frumos însă faptul că iar a făcut alegerea fără să ma întrebe și pe mine ma sufoca....

- Ho nescapato!..... tipa la mine fugind în timp ce arunc cu mere din urma lui din lădiță ce o pregătise cu atîta acuratețe..se pare că hormonii își joacă rolul bine acum...eu doar am presupus de ce ar trebui să te comporți ca o handicapată !!!!

-Aaaahhh Moore socoate ca ești mort!!!!....tip la afirmația lui ca sunt handicapată, îi arăt eu lui cum e sa fiu handicapata....

_____________________________
Știu că am scris puțin dar mai întîi vreau sa vad ce părere aveti voi si dacă mă susțineți să continui, va place astfel de povestire? Sunteți gata să mergeți cu mine pînă la capătul cărții?