Capitolul 27 - Regina albă

292 49 2
                                    


Regina albă


Ora 8:45 PM.

Nu reușise. Mai avea vreo douăzeci de minute de mers până la locația indicată de coordonate.

Luc. Nu pot să înaintez. E drumul prea rău.

─ Întoarce-te, Doug.

Ai găsit-o?

─ Nu încă. Nu ajung. E prea târziu, Doug. Nu pot.

Ba poți, locotenente. Poți.

─ Mulțumesc, Doug. Mergi acasă. Terminat.

Nu abandonez misiunea.

─ E un ordin, Gibson. Te retragi.

Vin după tine. Terminat.

Lukas se pregătea să îi comunice lui Dougal lipsa de coerență a planului de a veni după el. I-ar fi luat de două ori pe atât să ajungă până acolo și ar fi fost oricum prea târziu. Însă degetul îi rămâne blocat pe butonul stației de emisie-recepție atunci când observă ceva albastru prăbușit lângă trunchiul unui brad, la câțiva metri în fața lui.

Grăbește pasul, împiedicându-se în zăpada de mai bine de un metru.

─ Ava! Ava, trezește-te!

Era albă precum zăpada ce îi acoperea puful glugii și avea buzele vinete. Cu degetele cuprinse de o agitație nebună, îi caută pulsul întâi la încheietură, apoi la artera carotidă. Bătăile inimii păreau slabe, dar existau. Și asta îi dădea curaj.

─ Hei. Trezește-te, repetă el, scoțând din ghiozdan pătura termică.

Ava își mișcă ușor gâtul, apoi deschide ochii pe jumătate. La vederea lui Lukas, tresare, apoi începe să se agite, uitându-se în jurul ei, căutând.

─ Lukas. Unde e Hans?

─ Cine să fie?

─ Hans.

─ Cine e Hans? Așa îl cheamă pe cel care te-a închis?

Ca răpitorul să fie austriac, nu rezona deloc cu teoriile lui Lukas. Cum ar fi putut ști atâtea despre el, despre Kandahar, despre Hanna. Oare interpretase el totul greșit?

─ Nuu! Hans m-a ajutat. Este bătrânul peste care aproape că am dat cu mașina. Cel care a venit la geam, Lukas. El m-a vizitat când omul cu mască nu era în cabană și tot el m-a cărat până aici. Unde e?

Lukas decide să ignore, pentru început, vorbele Avei. Fusese ținută închisă trei zile, probabil fără hrană sau căldură. Nu putea să aibă pretenția să fie coerentă și lucidă.

─ Șșșș, acum ești cu mine. Bea asta. Nu am găsit ceva mai tare.

Ava vru să protesteze și să își susțină cauza, însă Lukas îi lipi de buze gura sticlei de rom și o ajută să bea.

─ Bleah. Ce e scârboșenia asta?

─ Rom. O să te încălzească.

─ Iar încerci să mă îmbeți, MacKenzie?

Zăpadă și cenușăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum