Laura

Tronc - fereastra s-a închis zgomotos. Cu o inspiraţie bruscă, am deschis ochii. În cameră era beznă totală, excepție făcând câteva raze de lună pierdute peste dulapul meu. Stăteam pe spate, așa cum și adormisem, cu capul rezemat de umărul drept. Câteva șuviţe de păr mi se lipiseră de față cu transpirație, deși încă puteam să aud aerul condiționat mergând. Nu m-am mișcat în timp ce în stânga mea cineva a aranjat perdelele, alungând până și ultima fărâmă de lumină din dormitor. Nu a fost nevoie să-i arunc nicio privire pentru a ști cine era.

Am înghițit în sec când am auzit un fermoar desfăcându-se. Gândul mi-a fugit la prima oară când am dezbrăcat-o eu. Spre deosebire de graba și neglijența cu care-și dădea jos hainele acum, atunci a fost încet, cu tandrețe și puțină teamă. Parcă pot să-i și văd alunițele de pe spate și urmele roșiatice pe care i le sapă mereu sutienul în piele. Și apoi gura mea pe ele și...

- Dormi? a șoptit, până să se așeze cu precauție pe pat.

M-am întors cu fața la perete și nu i-am spus nimic înapoi. Cu un scârțait al saltelei, s-a întins lângă mine. Și-a lipit pieptul de spatele meu și m-a învăluit cu nuditatea și căldura ei. Mi-a dat părul la o parte, ca să plaseze sărutări umede pe ceafa mea. O mână delicată de-a ei încerca să-și facă loc în pantalonii mei. Și-a împletit picioarele descoperite cu ale mele, lăsate la fel de goale de pijamalele de vară. Piele pe piele, simțeam că se învârte camera și că îmbrățișarea noastră este o inimă agitată. Cu buzele încă lipite de gâtul meu, a zis:

- Mi-ai lipsit așa de tare.

Pentru un moment mi-am dat voie să o cred. Poate chiar i-am lipsit, dar nu așa cum îmi doresc eu să-i fi fost dor de mine. Să tânjească până eu mă strecor în fiecare gând al ei, să înnebunească după, să se chinuie să mă scoată din mintea ei. La fel cum pățesc eu, când ea se îndepărtează trup și suflet. A murmurat ceva peste umărul meu și dus a fost momentul de amăgire. Am scuturat din cap și m-am ridicat, cu greu, în capul oaselor. Am simțit dezlipirea de ea de parcă cineva îmi smulsese pielea de pe mine.

- Miroși, Laura.

A fost, în cele din urmă, răspunsul meu, livrat fără intonație, fără să-i arunc vreo privire. Chiar mirosea, a tutun, alcool și sudoare, dar nu asta era problema. Când ea mă atinge, ajung să mă simt mai părăsită ca niciodată în final. Am plecat la baie, cu speranța că atunci când mă voi întoarce ea să fi adormit deja.