Marko

Capitolul 12

,,Mereu mi-am dorit un demon care să mă iubească doar pe mine, nu un înger care să iubească pe toată lumea,,

Când ceilalți concurenți ajung în sfârșit, atmosfera este plină de energie și entuziasm. Mașinile, încă fierbinți după cursă, sunt aliniate din nou la start. Tony, ocupantul locului doi și unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Marko, se apropie și dă mâna cu acesta într-un gest prietenos.

— A fost o cursă grozavă, îi spune Tony, zâmbind cu căldură și admirând performanța lui Marko. Cred că ți-a purtat domnișoara de lângă tine noroc.

Marko își întoarce privirea spre mine și îmi zâmbește cu un aer de mândrie și apreciere.

— Cu siguranță, confirmă el, adăugând în glumă.

— Ce zici, anunțăm focul de tabără?  Propune Tony cu un zâmbet larg.

— Cum să nu, fac eu cinste în seara asta, răspunde Marko cu o încredere evidentă în tonul său.

— Ești sigur? întreabă Tony, un pic surprins, dar bucuros de oferta prietenului său.

— Foarte sigur, răspunde Marko, îndreptându-se spre mașină cu entuziasm.

Marko se întoarce spre mine, mă sărută cu tandrețe și apoi se urcă pe un scaun. Cu un gest plin de exuberanță, își cheamă colegii, anunțându-i că face el cinste în seara asta și că îi așteaptă în locul lor secret pentru focul de tabără.

Mă gândesc că „locul secret” este, probabil, un refugiu ales cu grijă pentru a scăpa de atenția nedorită a fanilor și a păstra o seară intimă doar pentru ei. După o cursă tensionată, probabil că își doresc un loc unde să se relaxeze departe de agitația din jur. Fetele care îi înconjoară sunt cu siguranță atrase de carisma și succesul lor, dar Marko și colegii săi au reușit să păstreze acest loc privat doar pentru ei.

Observ cum băieții își iau iubitele în mașini, cei care au norocul să nu fie singuri în această seară. Se pare că ușuraticele din jur nu au avut aceleași șanse, lăsându-le deoparte în căutarea unei alte distracții.

Ne urcăm și noi în mașină, iar Marko pornește cu un fum dens și urme de cauciuc lăsate în urma noastră. Viteza și adrenalina curselor par să nu se sfârșească niciodată, iar călătoria noastră spre locul secret este plină de anticipație și entuziasm. Pe drum, simt cum emoția și fericirea se amplifică, știind că ne așteaptă o seară specială, departe de tumultul și agitația cursei.

— Sper să îți placă focul de tabără. Îți dedic ție seara asta, spuse Marko, cu un zâmbet plin de căldură, în timp ce schimba atent viteza. Privirea lui se fixa pe drum, dar sentimentul de apropiere pe care îl transmitea era palpabil.

— Ce dulce ești! îi răspund cu un zâmbet, dar iată că trebuie să discut și despre altceva. Știi, aș vrea să plec mai devreme în seara asta. Ți-am spus că mâine vreau să mă duc la liceu, îl informez, căutându-i privirea cu o privire sinceră.

— Pfff, toate astea și tu te gândești la liceu? răspunde el cu un ton de ușor dispreț, evident dezinteresat.

Pe Marko nu îl preocupă liceul; știe că tatăl său are suficiente resurse pentru a-l salva de orice problemă. Dar situația mea e diferită. Deși părinții mei mi-au oferit un buget frumos, trebuie să am grijă de el și să nu-l risipesc până termin facultatea, pentru a numai depinde de ei în viitor.