Loving the Bad Boy

Capitolul 17 - Ignoră-l pe el; simte-i lipsa ei

-Emma-

După timpul petrecut cu Nick și discuția cu el despre ce tocmai s-a întâmplat,  eu tot nu știu ce să fac. Sunt și mai confuză ca la început. Ce ar trebui să facă o fată? Baiatul de care sunt atrasă de trei ani și pe care, eventual, am început să îl plac, a sărutat-o pe inamica mea, de curând gasită și fix când credeam că el poate împărtăși sentimentele mele, dar această speranță a fost zdrobită de ceea ce am văzut. Să zic că am inima frântă, ar fi o neînțelegere. Eram devastată, dar o arătam? Pe dracu!

M-a adus acasă, după excursia făcută pe plajă și mi-a zis că dacă mai am nevoie de ceva să îl sun. Mi-am luat la revedere și am intrat în casă, la mine în cameră. Când am deschis ușa camerei, cineva a sărit pe mine.

"Emma Marie Miller, unde naiba ai dispărut?" Spune Amy, cu voce de mamă și mă trage într-o mare îmbrățișare. 

Sunt secată. O iubesc pe Amy, nu mă înțelegă greșit, dar uneori chiar vreau să fiu singură. În special acu! Dar ea este cea mai bună prietenă a mea și am nevoie de ea. "Am fost cu Nick." Am spus, aproape ca un robot.

"Nick?" Întreabă, confuză.

Am aprobat, mergând pe marginea patului. "Când am ieșit din școală, venea Nick cu telefonul meu pe care l-am uitat în mașina și când a văzut în halul în care eram, m-a întrebat ce s-a întâmplat și i-am zis doar să mă ia de acolo și el asta a făcut." Simplu.

"Unde ați mers?" Întreabă, aăezându-se lângă mine.

"La mare. Ne-am luat înghețată și am mers pe țărm, privind oceanul. A fost liniștitor și relaxant."

"I-ai spus tot ce s-a întâmplat?" A întrebat, domol.

Am aprobat. "Da, i-am zis tot și chiar m-a ascultat. Cine știa că are așa talent?" Am zis, cu un chicotit zvelt.

Am văzut un zâmbet slab jucându-se pe buzele lui Amy în timp ce mă scutura de umeri. "Ce ai de gând să faci, Em?" Știam că se refereă la ce s-a întâmplat azi.

Am dat din umeri. "Nu am nici o idee, Ames. Sincer, chiar nu știu. Mă simt de parcă s-a jucat cu sentimentele mele, Amy. Mă simt de parcă el știa că îmi place de el și ca să scape de mine, s-a sărutat cu... ușuratica aia. Mi-am promis că nu îl voi lăsa să se joace cu sentimentele mele, dar evident că am eșuat." M-am lasat pe spate, lovindu-se de plapumă.

"De ce nu te duci să îi spui că îți place de el, direct? Poate simte la fel și sărutul a fost doar un accident." Spune ea, inocentă.

Mi-am ridicat capul când am auzit cuvintele ce i-au ieșit pe gură. "Amy, tu nu ai văzut ce s-a întâmplat azi? A sărutat-o pe Ashley și nu părea nici de-al naibii, a fi un accident! Dacă m-ar fi plăcut, nu ar fi făcut asta."

"Poate are un motiv?" A spus Amy.

"Motiv, pe dracu. Ce motiv ar avea să o sărute pe Ashley?" Am scuipa. "E draguță, blondă și o făcătură. Tot ceea ce caută el." M-am strâmbat eu.

"Ai și tu dreptate." A zis, cu amar.

"O fi mai bine să trec peste? Să uit despre iubirea asta adolescentină? Pentru că Aiden nu o să simtă niciodată ce simt eu." Emoțiile au început să se simtă în vocea mea.

"Cred că așa e cel mai bine." Zice, ușor. "Nu vreau să te văd că te închizi în tine, doar pentru că nu ai putut să treci peste un idiot."

Am oftat. "Să trec peste este cel mai bine." Am zis, încercât să mă conving pe mine.

"Deci, tu și Nick, huh?"  Zice Amy, schimbând subiectul, în timp ce își ridică sprăncenele, sugestiv.

Mi-am dat ochii peste cap și i-am aruncat cu o pernă în față. "Nu, Amy." Ea s-a bosumflat și își freacă obrazul, blând.