• • •
„Am venit din Iad, ca să fac față Iadului de pe Pământ. Dar copil fiind, nu înțelegeam că viața aduce și probleme, lacrimi, suferință și durere, atât de devreme...
Mi-au făcut mult rău, dar nu pentru că m-au bătut, ci pentru că m-au trădat. Și nu dușmanii mi-au făcut cel mai mult rău, ci oamenii dragi mie. M-au abandonat pe acea stradă lăturalnică ce m-a privat de ceea ce alții numesc viață, iar eu, fericire și libertate. M-a cuprins focul, dar am scăpat. Nu mi-am lăsat viața nici diavolului, nici viperei. N-am împărtășit nimănui suferința mea. Mi-am aruncat durerea în fântâni adânci, în mare. Valurile au luat-o și au risipit-o. Lucrurilor care îmi răneau sufletul le-am raspuns cu un zâmbet și cu capul sus.
Mă disprețuiam. Mă gândeam la trecut de foarte departe, ca la un orgoliu pierdut. Mă gândeam la omenirea din trecut, o perioadă luminoasă, fericită. Am invidiat-o.
Lumea s-a schimbat cu mult. Acum, este împărțită în două categorii, cei care dețin libertatea, puterea, banii și cei care de abia își duc viața de azi pe mâine.
Eu, însă, vreau să văd și să înțeleg lumea de afară. Nu vreau să mor în aceste ziduri fără să știu ce este acolo.Ceea ce mă apăsa mai tare era să mă simt o lașă. Mi se pare că am pierdut enorm, iar ce-i mai rău e că n-ajung să mă mai învăț minte din pricina asta. Sunt inertă, dusă de colo-colo, la discreția timpului, a visărilor pe moment. Nimic din mine nu-i angajat în nimic. Nu mă simt legată nici de vreo idee, nici de vreo afecțiune prin acea relație strânsă și îmbătătoare care m-a înlănțuit atâta vreme, de atâtea lucruri; totul mă interesa cu măsură. Exista în mine nu știu ce dorință, poate monstruoasă, prezentă întotdeauna, de zgomot, de luptă, de sălbăticie.
În unele momente, mă revolta acel gând, acele instincte josnice pe care le descoperisem în mine. Eram la un pas de a-mi mărturisi adevărul: mă săturasem până peste cap să fiu un spirit pur, plin de empatie, umanitate, solidaritate. Nu că m-ar fi torturat dorința, ci nevoia o făcea. Aveam nevoie de curaj...”
• • •
CITEȘTI
ILLYRIA
Science Fiction𝐓𝐢𝐦𝐩𝐮𝐥 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢𝐦𝐨𝐛𝐢𝐥, 𝐟ă𝐫ă 𝐝𝐞 î𝐧𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭 ș𝐢 𝐟ă𝐫ă 𝐝𝐞 𝐬𝐟â𝐫ș𝐢𝐭. 𝐎𝐚𝐦𝐞𝐧𝐢𝐢 𝐧-𝐚𝐮 𝐬𝐞𝐧𝐭𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 𝐭𝐢𝐦𝐩𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞𝐜â𝐭 𝐚𝐭𝐮𝐧𝐜𝐢 𝐜â𝐧𝐝 𝐩𝐨𝐫𝐧𝐞𝐬𝐜 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐜𝐞𝐞𝐚 𝐜𝐞 𝐞𝐢 𝐧𝐮𝐦𝐞𝐬𝐜 𝐬𝐜𝐡...