sambata. ora 22:00
si te-am privit cum iti impachetai lucrurile. te-am privit cum lasai totul in urma si te grabeai spre viitor. te-am privit cum ma priveai. te intrebai: e aceeasi femeie de care m-am indragostit? raspunsul avea sa fie nu. am ajuns o epava, epava ce iti stia toate secretele, toate frustrarile, toate gandurile, toate minciunile, toate adevarurile. eram intinsa pe covor. jeleam. te jeleam. simteam ca nu mai esti si ca nu vei mai fi. ma uscam. m-am ridicat si am pasit catre tine. ma priveai, simteam cum ma dezbraci din priviri, dar nu vedeai acelasi lucru. nu ma mai vedeai ca pe femeia gingasa ce se transforma in femeia murdara o data cu atingerea ta. vedeai epava. m-am intins. m-am intins pe canapeaua din sufragerie ce era odata locul nostru de refugiu sexual, cat si spiritual. ai plecat, ai plecat trantind usa. odata cu zgomotul usii trantite, m-am stins si nu am renascut pana cand te-am revazut.