Cea mai bună decizie

Gânduri la miezul nopții

             E pustiu în cameră, mă tot uit la ceasul vechi de pe noptieră și văd că bate ora 3:00 AM. Târziu în noapte îți vin cele mai profunde gânduri, idei, chiar și vise ; când vine vorba de mine, mai ales vise. Mă înspăimântă gândul că am rămas singură...dar în viață nu le poți avea pe toate, și chiar dacă le ai, tot ți-ai dorii să ai mai mult.
             Mă ridic din pat, fiind sătulă să tot ascult acelaș post de radio, unde, în timpul nopții se ascultă doar vremea în mare parte, sau melodii triste ; unde să le mai pun și pe ele? La suflet? Am destule acolo, prefer să mă prefac că nu aud. Merg în bucătărie și mă pun pe scaun ; în fața mea am o masă cu o scrumieră pe ea cu două chiștoace de țigară și o sticlă de vin roșu.  Iau pachetul roșiatic de țigări, îmi pun un pahar de vin, iau și bricheta care încă mai miroasea a zilele de vară când mă ascundeam în micul meu lăcaș din conac, unde pereții erau umezi ; geamul nu lăsa soarele să intre, și mereu puneam bricheta între o cărămidă și mașina de tuns iarba a bunicului, care mereu mirosea a benzină. 
                  O aprind uimtă de priveliștea de afară. Eu stau într-un bloc cu paispre-zece etaje, la etajul opt.Am dat jos perdeaua din geam doar de dragul de a admira peisajul noaptea. Dar oricum, ce era de văzut? O benzinărie la capăt de stradă, și un semafor care parcă voia să se desprindă din asfalt și să fugă de vremea de afară ; fiind o noapte târzie de toamna. Mă decid să deschid geamul, având nevoie de niște aer proaspat. Vântul bate și frunzele sunt duse de el, parcă ar asculta o melodie din acelea care te fac să valsezi. E frig, dar parcă e și plăcut. Trag un fum din țigară și întorc capul spre mobila din bucătărie. Fiind una de lemn maroniu, dar păcat de culoarea frumoasă, căci mobila stătea să cadă. Îmi curge o lacrimă pe obraz când mă gândesc că am înlocuit conacul cu acest apartament..dar ce pot face ? Când tatăl meu îmi aranjează căsătoria cu cineva pe care eu nu îl iubesc? Și pe deasupra mă și înșeală? Închid ochii și îmi vine o amintire în gând, precum un vis urât :
                    " - Tată, ma înșelat, am aflat si acum tu vrei să-l iert?
                       - Te vei căsătorii cu el! Dacă vrei să mai stai sub acoperișul meu! Nu ne face familia de râs, Lana!
                       - Dar tată, nu îl iubesc...Chiar mă bucur că m-a înșelat!
                       - Să nu te aud că spui asta! Tu cu Denis sunteți suflete pereche! Altfel nu îmi mai băgam nasul pentru tine să vă fac conștintă.
                        - Tu cu părinții lui sunteți parteneri de afaceri, ți-ai băgat nasul doar pentru a obține petrolul de la ei din oraș! De fericirea mea nu-ți pasă?
                        - Îmi pasă! Dar văd că ție nu-ți pasă de situația noastră financiară!
                        - Dacă mama ar mai fi fost aici, probabil aș fii fost crescută altfel!!! "
        Deschid ochii plin cu lacrimi..Atunci a fost prima dată când tata mi-a dat o palmă deranjat de ceea ce am spus. Mama mea a murit acum 4 ani de o boală grea. Și cât a suferit, și plâns, numa ea știe. Iar lui tata nici nu-i pasă.
   I-am spus foarte clar că mă pot descurca singură, și a vrut să vadă. Poftim tată, am făcut-o și pe asta, iar asta este pentru tine mama, spun în timp ce torn ultima gură de vin în chiuvetă știind că ea nu m-ar fi obligat niciodată să mă căsătoresc cu cineva pe care nu-l iubesc. Că da, tata era genul de om care nu putea avea parte de averea lui până nu se mândrea cu ea. Tocmai de aia m-a dat la oparte pentru un puț de petrol.
          Mă ridic de pe scaun, amețită și mă sprijin de ușă în speranta că ajung în camera mea înainte să ajung la baie. Camera mea frumoasă, cu baldachin la pat, propria baie în cameră, așternuturi de mătase, pernă din pene de struț, televizor mare, lustră cu cristale de argint care parcă curgea din tavan până la mijlocul camerei, preții albaștrii ca oceanul și covorul alb persan, a fost înlocuită cu o cameră cu un pat rece, o lumină a becului trist, un radio, un dulap și un covor pus pe jos doar să mascheze betonul rece.
        Mă pun în pat curpinsă de somn când primesc un mesaj : " Sper că nu dormi mon chéri! Dimineață aterizez în New York, în jur de ora 10! J'ai hâte de te voir! "
         Să nu-mi cred ochilor? Dominique venea la mine? Să fie un vis? Îmi sare inima din piept! Dominique fiind cel mai bun prieten al meu încă din copilărie, dar chiar avea să vină? Rămâne de văzut. Pun capul pe perină, cu gândul la ziua de mâine, pe jumate bucuroasă că vine, pe jumate tristă că poate nu vine.