Cea mai bună decizie

O seară magică

           Lumina de afară se prelinge pe perete. Ridic capul de pe perină abea când îmi dau seama că e dimineață. Stau și lenevesc pe spate, cu fața spre tavan, dând cu o mână prin păr iar cu cealaltă luând telefonul de pe noptiera.  " Bună dimineața mon chéri, am aterizat în New York, te-am sunat dar n-ai răspuns..și la cum te cunosc pe tine tu sigur dormi, lasă că i-au un taxi și vin spre tine! Bisous! "
        Sar din pat, merg la baie să fac un duș. Dau drumul la apa fierbinte și baia se aburește. Când mă bag la duș, mă cuprinde o stare de fericire ; Oare Dominique s-a schimbat? La aspect? La vorbă, la accent? El având un accent franțuzesc, mama lui fiind franțuzoaică. Era un om bun, înțelegător și înțelept ; ce-i drept, mai avea și unele momente în care se comporta ca un copil, râdeam, glumeam până dimineața târziu...dar decând cu logodna, ne-am cam îndepărtat..Deșii, când David ma înșelat, Dominique a fost acolo neîncetat. Doar în el mă mai puteam baza.
      Fără să-mi dau seama, cu gândurile mele, eram deja în camera, îmbrăcată în fața oblinzii cu piaptănul în mână. Mă uitam la mine, prin oglindă și nu-mi venea a crede cât de mult m-am schimbat de la moartea mamei mele..Și ce repede trece timpul, nici nu-ți vine să crezi. *diiingg*    " - Lana, sunt în fața săcrii, spune-mi etajul"    Vai de mine! Era Dominique, era aici! Câtă emoție! " - 8. Ai grijă la lift, scoate sunete dubioase" îi scriu eu amuzată.
    Soneria ușii se aude, fug până acolo și deschid ușa în grabă :
      - Domi !!!
      - Oare să fie chiar Lana? Spune dominic în timp ce lasă bagajele jos.
      - Nu, nu, nu! Nu la ușa afară, poftește înăuntru.
      - Dar voiam să te îmbrațisez, mon chéri.
      - Poți face asta înăuntru, ma chéri.
      - Deci ăsta este penthouse'ul tau? Spune Domi în timp ce intră în apartament și îl fixează cu privirea.
      - Văd că nu ți-ai pierdut simțul umorului cu timpul.
      - Cred că aș înebunii dacă s-ar întâmpla asta. Mai ești o fană înrăită a vinului roșu?
      - Poate un om respira fără aer?
      - Bună comparație *spune Dami în timp ce despachetează o sticlă de vin* aceasta este Recas Cuvee, un vin foarte căutat la noi în Franța, pe tot globul de fapt.
      - Mulțumesc că te-ai gândit și la mine *spun în timp ce mă îndrept spre dulap și scot două pahare de vin*
      - O spui ca și cum ar fi prima dată
       - Ai înțeles ideea, altfel nu mai spuneam asta !
      - Da, da. Am înțeles ideea, tu fiind în mare parte din ea.
     Mă uit la Domi în timp ce toarnă vin în pahare, acelaș bărbat puternic, cu ochii verzi, înalt, îmbracat într-un palton gri, cu pantofi negrii, și o bluză neagra pe gât. Îl admir în toată splendoarea lui..
    - Lana?
    - Da, scuze. Eram prinsă în alte gânduri.
    - Vorbind de gânduri, cu David ai mai vorbit?
    - Vreau să-mi priască acest vin! *spun eu în timp ce beau o gura iar cu cealaltă mână deschid geamul* nu mai vorbim, nu aș vedea rostul, stii foarte bine cum stă treaba între noi, și trecutul e trecut, nu și-ar mai avea rostul numele, dacă l-ai lua cu tine în prezent.
     - Destul de corect..Și spune-mi mon chéri, cum e viața aici? Cum te descurci?
     - Oamenii sunt mai reci, la fel ca aceasta dimineață de toamnă *spun eu în timp ce îmi iau peste maieu un halat lung gros* dar se câștigă bine, lucrez ca barman la "New York coffee town".
     - Știu, asta mi-ai spus, dar ce ai uitat să mă întrebi este ce fac eu aici?
     - Ai venit să mă vezi, mi se pare normal.
   Se putea citii pe fața lui Domi amuzamentul.
    - Da, asta ar fi una dintre motive, dar cel mai mare e că...am obținut un job aici!
  - Poftim?
  - Exact. Voi fi pe capul tău mereu. Îmi pare rau dacă te-ai obișnuit cu intimitatea, căci nu vei mai avea parte.
Mă simt în siguranță acum, iar legat de intimitate? Trebe să mai ai și persoane în jurul tău care te fac să uiți că mai există :
   - Dar ce job ai obținut?
   Ma fixează cu privirea în timp ce bea o gură din vin :
   - Reporter de știri la " New York Times"
   - Cum? Dar cum?
   - Am trimis anul trecut o aplicație și un videoclip cu mine în timp ce luam reportaje celor care au scăpat din incendiul din Franța.
   - Și au fost așa impresionați?
   - Nu cred, altfel nu le-ar fi luat un an să mă contacteze.
   - Important este că au făcut-o!
   - Întradevăr *spune Domi luându-și cu o mână scaunul și îl așeaza lângă al meu* văd de pe geam, o priveliște încețoșată a orașului, dar este aglomerat.
  - Ziua da, dar noaptea este ca o oază de liniște * spun eu în timp ce îmi sprijin capul pe umărul lui* mă mai refugiez lângă geam noaptea când n-am somn și deschid geamul larg, și stau în răcoare cu un pahar de vin în mână. Mă liniștește.
   - Ohh, dar acum sunt eu aici să te liniștesc, și nu trebuie să ți fie frig pentru asta.
   Parcă toată durerea a dispărut odată cu venirea lui. Ne știam de copii, era normal să nu mă mai simt singură când el era în preajmă. Cu toate că și el avea o familie exact ca a mea. După bani, averi și manipulare. Dar el era diferit..Era pur la suflet. Mama lui, Eluise era o femeie frumoasă, cu suflet mare, înțelegătoare și cu simțul umorului foarte dezvoltat. Domi pe ea seamănă, căci tatăl lui era zgârcit, nefamilist, un om pe care îl puteai disprețuii doar din primul contact vizual.
    - Și ce planuri avem pe mai târziu?
    - Aș prefera să stăm în casă? Nu ne-am mai văzut de mult.
    Domi mă fixează cu privirea și îi scapă un zâmbet în colțul gurii :
     - Pentru un moment merge ; dar mai spre seară am eu o idee ce am putea face !
    Îl aprob dând din cap. 
     

Ceasul arată ora 9:30 PM. Ce repede a trecut timpul...Nici nu-ți vine să crezi :
     - Lana, ia-ți ceva gros pe tine.
    Mă uit la Domi cu o privire nedumerită și ușor iritată :
     - Crede-am că m-am făcut clară când am spus că nu vreau să ieșim în seara asta..
     -  Știu, a ajuns la urechile mele. Tu doar, îmbracă-te.
  Zis și făcut, îmi iau o haină de blană groasă, și o pereche de cizme lungi.
    - Mon chéri!! Arăți uimitor ! 
    - Domi, am luat ceva la repezeală, nu e nimic wow.
    - Tu faci orice haină să arate divin.
   Domi poate vedea cum m-am înroșit. Îmi trag mâna prin păr și îl întreb :
    - Unde mergem mai exact?
  Domi nu spune nimic ; îmi pune mâinile la ochi și mă conduce spre ușă. Nu știam unde mă duce, dar știam că am intrat în lift după mirosul de vopsea proaspătă și după suntetul făcut de motoarele ruginite.
    - Domi?
    - Nu-ți fie frică. Sunt chiar aici, în spatele tău.. 
Nici bine nu a terminat de vorbit, că liftul s-a oprit.
    - Am ajuns?
    - Da, mai ai de urcat câteva trepte acum, ai grijă!
   Domi mă ține de ochii pe la spate, și mă conduce spre un loc unde bate vântul, se simte frigul..
    - Surpriză!
   Deschid ochii și văd că sunt pe acoperișul blocului...fac un pas înainte  și mă minunez de priveliște; se văd luminile orașului frumos, vântul care bate prin copaci și liniștea mortuară..toate erau pe gustul meu...Observ că afară e înnorat, dar se vede luna în mijlocul cerului.
Domi putea observa cum îmi luceau ochii :
    - Lana? Îți place? Știu că mi ai spus odată că deșii stai aici de ceva timp, n-ai urcat niciodată pe acoperiș.
   Mă întorc spre Domi, apoi mă uit în stânga distrasă de ceva ce strălucea.
   - Ce este acolo, Domi?
   - Oh.. Hai să ne uităm împreună !
  Era o pătură întinsă aproape de margine  cu două pahare de vin și o sticlă de vin roșu :
    - Oh...e foarte frumos  ...
    - Da, dacă ar fi fost vară ar fi fost bine..acum e răcoare
    - Nu e nici o problemă * spun eu în timp ce îl iau pe Domi de mână* e frumos, atâta timp cât ești lângă mine.
  Domi se uită lung la mine, din cap până în picioare :
    - Te fac un dans?
    - Dar nu avem muzică...
Nici nu apuc bine să spun că Domi scoate din buzunar două căști. Una mi-o pune mie în ureche și una lui.
O melodie lentă începe...Domi mă prinde de coapse și mă duce într-un vals după ritmul piesei și a vântului :
   
  - Ești o dansatoare bună, fac excepție când aveai 10 ani și ne prosteam prin conac.
  - Și tu ești un dansator bun pentru o persoană care îmi lua papucii mei de casă moi ca să nu mă doară când dansam și mă călcai pe picioare *spun eu amuzată*
Domi închide ochii și îmi spune să îmi pun o dorință. Afară dispăruse norii și se vedeau stelele :
   - Îmi doresc ca viața mea să fie exact așa de acum în colo...
  Se uită lung la mine, scoate căștile din urechi, merge și ia vinul și toarnă în pahare :
   - Poftim, hai să ciocnim pentru un nou început !
   Ridicăm paharele deasupra orașului si spunem deodata :
   - Pentru un nou început!

Seara a trecut repede, ajungem în aprtament, unde era răcoare de la geamul deschis :
   - E frig, de ce nu am închis geamul?
   - Era greu când te țineam de ochii.
   - Da...Hai să ne punem în pat..
   - Dorm cu tine?
   - Normal, te folosesc pe post de pătură sau perina?
   - Ce spui de ambele?
  Zâmbesc afirmativ. 
 

Ajungem în cameră. Ne punem în pat și mă întorc cu fața spre fața lui Domi :
   - A fost o seară minunată, îți mulțumesc pentru tot!
   - Nu e nevoie, sunt aici pentru tine..acum culcă-te că mâine facem turul orașului.
Îmi sprijin capul pe brațul lui, si un somn mă cuprinde imediat.