Nu pot să adorm. Mă uit la ceasul de pe noptiera din dreapta patului meu, care indică ora 03.30 a.m . Mă ridic în picioare, îmi iau papucii de casă si merg să îmi pregătesc un ceai. Iau un ibric în care am pus apă și îl pun pe foc, pentru ca aceasta să fiarbă. În timp ce aștept, mă îndrept spre fereastră pentru a asculta liniștea Reginei Noapte. În sticla geamului se oglindește reflexia chipului meu. Zâmbesc tristă. Mi se pare amuzant, mi se pare ciudat, trist cum acel păr negru si voluminos pe care l-am avut cândva, e acum alb si ciufulit, fiind foarte rar. Fața frumoasă pe care am avut-o înainte, acum e uscată și plină de riduri, cu povești pe care le ascunde în spatele ei, iar ochii mei mari și frumoși de altădată, ochi care m-au trădat întotdeauna, care mi-au fost cei mai mari dușmani, acum sunt triști. Oftez ușor melancolică. Aud apa clocotind și merg să iau ibricul de pe foc. Îmi iau ceașca preferată, pun pliculețul de ceai înăuntrul ei și torn apa peste el. Mîmm.. ceaiul de mușețel face minuni la această oră.
Cu ceașca în mână, merg în dormitorul meu și mă așez pe pat. Sunt atât de singură. În miez de noapte doar la fereastra mea se mai vede lumina aprinsă. În această liniște de mormânt, ochii îmi cad peste poza înrămată, ce se află pe noptiera de lângă mine. Un tânăr alb ca spuma laptelui, cu un păr atât de negru și o fată cu buze roșii ca focul, cu ochi de un albastru senin, ședeau unul lângă celălalt pe un câmp de maci. Am fost atât de tânără, de fericită și de îndrăgostită în acea zi. Îmi întind mâna după poză și îl privesc cu multă dragoste, pe băiatul din fotografie. Îmi e atât de dor de el. De băiatul care alături de mine a devenit bărbat. De băiatul care m-a făcut să mă simt atât de specială. Care încă mă face să mă simt specială. De omul care a făcut din viața mea o artă.
- Ai plecat prea curând de lângă mine și m-ai lăsat atât de pustiita. M-ai lăsat a nimănui. O lacrimă mi s-a scurs pe față în acea clipă și am rămas cu ochii ațintiți asupra fotografiei.
YOU ARE READING
Puncte de suspensie
Romance,,Acum incerc sa-mi reamintesc zambetul, asa ca ies pana afara sa vad soarele...cine stie, poate e ceva din el pe zambetul tau,, .
