Ucigasul Info

Partea a II-a Aflarea criminalului

În sfârșit ajunse și poliția, au luat amprente de peste tot, au căutat  arma crimei, dar din păcate nu putea fi găsită nicăieri.
Inima Sofiei fu  străpunsă de glonțul unui HK USP tactical, dupa spusele doctorului, un pistol rapid și fără sunet.
Era și logic, astfel l-am fi auzit.
Am fost trimiși acasă, și chemați a doua zi pentru interogatorii.
Nici nu a trecut jumătate de oră de la crimă, iar pe toate rețelele de socializare era deja dată vestea fiind numită Ucigașul Info.
Vă dați seama? O crimă intr-un liceu respectabil cu elevi silitori  și inteligenți. Cine s-ar fi gândit la așa ceva? Probabil nimeni.
Se pare că deja a pus stăpânire pe mine cealaltă persoană, adica Miss Jess, care adoră să rezolve  crimele.
În minte mea ma gândeam deja care ar fi posibilitățile sau mai bine spus care ar fi probabilitatea să am un coleg ucigaș și cine ar fi acela.
Luând in calcul toate posibilitățile, l-am bănuit pe Derek, după mine el ar fi fost primul suspect, sau poate Lucas, ambii sunt în spate pe aceeași linie cu Sofia.
Dar aici vine întrebarea:
                   De ce ar fi făcut-o?
Sau una dintre fetele de lângă ea? Și în cazul acesta unde ar fi arma, nu am văzut nimic suspect.
Dar poate spiritul meu de observație nu a fost destul de bun, orice este posibil.
Oare leșinul Deliei și crima să fie o pură coincidență? Sau au vreo legătură între ele?
Știu...știu! Mâine o să fac tot posibilul să aflu cine e vinovatul, astfel nopțile mele vor deveni albe.
Mă uit la ceasul care indică ora 3 dimineața. Mai am 4 ore de așteptare și voi încerca să îmi încep operațiunea. Chiar dacă poliția nu va fi de acord, va trebui să fac ceva ca să fiu prezentă la interogatorii, o să mă ajute foarte mult.
A doua zi la școală eram chemați pe rând în bibliotecă la interogat.
Fiind foarte curioasă am rugat-o pe bibliotecară (care e prietena mea) să îmi pună telefonul pe unul dintre rafturile cu cărți ca să înregistrez tot ce se întâmplă.
Veni și rândul meu.
— Sunteți domnișoara Morgan Jessica?
— Da, eu sunt.
— Ați putea să îmi spuneți tot ce vă amintiți de când ați ajuns la școală, cât și după momentul crimei?
— Da...păi când am ajuns nu s-a întâmplat nimic deosebit până  în momentul in care după cum ați mai auzit a leșinat o colegă. Ei bine, au venit și au luat-o cu targa, iar toți ne uitam în față sau cel puțin asta făceam eu. Ceea ce mi s-a părut ciudat e că d-l diriginte era în spate și mi-am întors privirea.  Era lângă Derek, iar ambii se uitau cum plecau cu Delia. După care am auzit aceea bufnitură provocată de caderea Sofiei, iar atunci am observat că ea nu fusese pe scaun deoarece era jos pe culoarul dintre bănci, lângă banca ei.
Toate s-au întâmplat așa de repede că nu am avut timp să mă gândesc la altceva...
— Vă multumim domnișoară, puteți pleca!
— Cu cea mai mare placere, la dispoziția dumneavoastra oricând aveți nevoie.
Până la urmă mă foloseam de ei să aflu ceva, așa că am zis să fiu drăguța.
Am asteptat până au fost toți luați la întrebări, apoi bibliotecara mi-a restituit telefonul.
Deci să începem. Toți aveam aproximativ aceleași răspunsuri. Ceva era ciudat și nu îmi puteam da seama ce anume. Am să le ascult mai târziu poate o să îmi vină în minte ideea...Să sperăm.
Restul zilelor au revenit la normal.
Delia muri la câteva ore după leșin. În sângele ei a fost identificată toxină   botulinică.
Se spune că a avut un corp tare, normal ar fi trebuit să moară instant.
Îmi pare rău pentru ea, a fost o colegă bună, îmi plăcea să râd împreună cu ea.
Dar ce legătură au cele două?