Prețul vieții

Capitolul 26

                        ~Capitolul 26~

-Cum adică te căsătorești? Întreabă ea sărind în sus de bucurie și eu zâmbeam ca o tâmpită pentru că nu îmi venea să cred nici acum.

-A spus că este în stare să se căsătorească cu mine cu sau fără voia părinților lui. Spun cu o sclipire în ochii lăsându-mă pe spate în pat extaziata.

-Eu cred că el vrea să înceapă al treilea Război Mondial cu părinții lui. Zice făcând o glumă și eu mă strâmb urât la ea.

-Vrea să se căsătorească cu mine, îți vine să crezi? Întreb nerăbdătoare și ea chicotește zgomotos râzând de mine

-Te iubește, proasta lumii care ești. Poate mai mult decât își iubește Lucia bani și imaginea la un loc. Este normal să vrea asta, până la urmă sunteți îndrăgostiți. Zice ea ultima parte zâmbind schimbându-și glasul și expresia feței.

-Am nevoie de rochie de mireasa, buchet, pantofi, mama ce o să spună despre asta? Încep deja cu șirul de întrebări iar prietena mea se apropie de mine punându-și mâinile pe umerii mei.

-Ai acceptat? Întreabă și eu fac ochii mari. El încă așteaptă un răspuns din partea mea și eu deja mă gândesc la detalii! Ce incompetentă sunt.

-Nu! Exclam nervoasă și ea bufnește în râs.

-Cum este posibil ca mireasa să își facă pregătirile de nuntă iar mirele nici măcar să nu știe? Mă ironizează ea și eu îi dau cu perna în cap fustrată. Am deja o tonă pe cap și ifosele ei nu mă ajută cu nimic.

-Am nevoie de o domnișoară de onoare loială și extrem de tăcută. Crezi că poți face asta? Întreb și ea dă din cap ținându-și gura închisă.

-Nu îmi vine să cred că te vei căsători înaintea mea. Deschide ea gura și eu zâmbesc ciudat privind-o pe prietena mea cum îmi zâmbește mândră. Dar încă nu ai 18 ani, ziua ta este abia la sfârșitul lunii acesteia. Adaugă ea serioasă și îmi dau ochii peste cap teatral deoarece avea dreptate. Nu mă pot căsători decât la începutul lui iunie.

Nu pot să cred! Acum aproximativ 6 luni îmi doream să ajung la facultate, să îmi iau o slujbă respectată care câștigă bine, să-mi trăiesc viața și să mă bucur de ea. O căsătorie în grabă nici nu intra în calcul, iar acum? Iar acum? Acum fac pe dracu în patru să îl am pe Christian lângă mine, pe Christian Moon. Băiatul care și-a băut joc de viața mea ani la rând, pe care îl vedeam doar un arogant fițos și superficial. Acum sunt moartă după el, dar și el după mine, o fată de culoare și săracă. Ironică soarta, nu?

-Ce-ar fii mai bine să vii lângă mine și să adormi puțin pentru că ai mare nevoie de odihnă și somn, super-mega-extra somn. Repeta ea ultima parte și eu dau afirmativ din cap.

-Mâine îi voi spune că accept această propunere. Zic închizând ochii, pleoapele mi-se lăsau foarte greu și Ariana avea dreptate, chiar am nevoie de un somn.

Sunt trezită de alarma telefonului și deschid cu greu ochii. Casc lung aruncându-mi privirea pe Ariana care dormea liniștită. Nu a auzit alarma? Mă întreb în gând și mă ridic din pat în liniște pentru a nu o trezi. Aleg niște haine din dulap și intru în baie, fac un duș rapid pe corp și ies cât ai clipi. Mă îmbrac repede cu hainele pe care le-am ales și ies din baie căscând lung.

Intru în cameră și o observ în continuare pe Ariana în pat dormind și mă apropii de ea, ceasul este 6:30 și ea trebuie să se trezească să meargă la liceu.

-Trezeste te frumosa adormită. Încep eu să o scutur și ea deschide ochii furioasă ridicându-se în fund.

-Cât este ceasul? Mă întreabă frecându-se la ochi și eu îi înmânez telefonul pentru a vedea singură. Mă ridic din pat, la fel făcând și ea, și mă îndrept spre măsuța de machiaj pentru a-mi face ceva la păr.