WarLords

32.Iad

SCARLETT

Sunt în drum spre sediul lui Leo. M-a chemat în grabă din cauza unei scrisori. Mă întreb despre ce e vorba. Asta e prima oară când vorbim față în față de când s-a trezit din comă. Sunt în fața clădirii. Un băiat îmbrăcat în negru ce poartă o glugă în cap trece pe lângă mine în grabă punând mâna pe clanța ușii.

-Hei! Zic eu. Persoana tresare și se întoarce încet spre mine. Este Ryan.

-Oh, tu erai..., răspund acesta ușurat.

-Ai reușit! Ai evadat, îi spun eu luându-l în brațe.

-Da...

-Nu ar trebui să fi mai fericit? Întreb eu confuză.

-În fine, hai să intrăm.

Deschidem ușa și pătrundem în bârlogul „Morții la Costum". Suntem întâmpinați de Derek care ne conduce la biroul lui Leo. Băiatul stă îngândurat cu picioarele pe masă și o scrisoare neagră în mână. Leo și Ryan se iau în brațe.

-Unde ai fost? Îl întreabă Leo pe Ryan responsabil ca un părinte.

-Am aflat că tatăl meu este un membru al „Umbrei Sângerii".

-Ce?! Spun eu și Leo la unison.

-Asta înseamnă că s-ar putea ca întregul Light Company să fie alcătuit din mafioți...

-Am primit o scrisoare de la liderul „Umbrei Sângerii", anunță Leo arătându-ne scrisoarea cea neagră.

-Hă?! Și ce spune? Întreabă Ryan frustrat.

-Numele său de cod este Shadow. Vrea să se întâlnească cu mine.

-Este o capcană mai mult ca sigur, zic eu.

-Așa aș fi crezut și eu dar de ce omul care a trimis doi mercenari după noi ar trimite o asemenea scrisoare? Nu pare cam formal?

-Încearcă să te tragă pe sfoară.

-Am o idee, o să îi trimit o scrisoare înapoi în care îi voi spune că sunt încă rănit după lupta cu mercenarii și voi trimite un reprezentant în schimb. Dacă acceptă, înseamnă că vrea doar să vorbim, dacă vrea să vorbească neapărat cu mine... ceva e putred.

-Și cum ai de gând să trimiți scrisoarea? Nu știi unde le e sediul sau cine e acest Shadow, spun eu.

-O voi trimite tatălui lui Ryan. Va știi el cui să i-o dea, explică Leo zâmbind larg.

-Scrie-i că eu voi fi reprezentatul, anunță Ryan determinat.

-Oh, dar nu e nevoie. Dacă îmi confirmă faptul că nu are intenții criminale, mă voi duce chiar în persoană, spune Leo plictisit.

-Dar chiar ești rănit. Rănile încă nu ți s-au vindecat complet. Lasă-mă pe mine să mă ocup de data asta, îl contrazice Ryan. Eu stau într-un colț și ascult discuția.

-De unde determinarea asta?

-Vreau să scap o dată de ei. Vreau să aflu mai multe. Vreau să știu cine îmi este adevăratul inamic, răspunde băiatul înflăcărat.

-Vin cu tine, zic eu în cele din urmă. Băieții mă privesc deodată în ochi.

-De ce?

-Ryan are un temperament greu de controlat. Nu cred că se va descurca să poarte o conversație formală cu cel mai mare inamic al său, explic eu. Ryan mă privește frustrat dar Leo încuviințează.

Astfel, planul începe.

O săptămână mai târziu, mă aflu alături de Ryan în fața unui club de noapte cu zece etaje. E imens.

-Nu mă așteptam să accepte, zic eu puțin panicată.

-Asta înseamnă că vrea doar să vorbim... probabil, spune Ryan îndreptându-se spre intrare.

-Da...

-Nu prea contează. Sunt inamicii noștri. Într-o bună zi vom scăpa de ei, spune băiatul foarte prost dispus. În fața ușii se află doi bodyguarzi ce ne percheziționează. Ne confiscă pistoalele. Un fior îmi străbate șira spinării. Intrăm înăuntru.

-Sper că ai un cuțit în încălțăminte, șoptesc eu. Ryan încuviințează tăcut.

-Ce se întâmplă cu tine? Încă de la începutul săptămânii nu ești în apele tale. S-a întâmplat ceva? Întreb eu serioasă.

-Nimic... Doar am avut o dispută cu Anna.

-Oh, A aflat adevărata ta identitate... Cred că îi este greu, spun eu amintindu-mi că televizorul este plin cu știri despre evadarea lui.

-Ar trebui să fiu recunoscător că nu a mers la poliție după ce s-a întâlnit cu mine. Poate nu mă urăște chiar în totalitate...

-Trece printr-o perioadă mai grea. Continuă să lupți pentru ea.

-Ai dreptate. O să încerc să o contactez după ce plecăm de aici.

-Ăsta e spiritul!

Urcăm la ultimul etaj inscripționat cu „V.I.P.". Deschidem ușa și pătrundem într-o încăpere medie. În centrul acesteia se află un bărbat în costum ce stă pe un fotoliu confortabil. Omul nu pare prea puternic fizic. Ne zâmbește.

-Bună seara! Eu sunt Shadow. Tu trebuie să fi Ryan Light. Nu mă așteptam să vină și lidera „Florii Fatale", zice bărbatul entuziasmat.

-Deci tu ești cel care a trimis mercenarii ăia să ne omoare? Întreabă Ryan frustrat fără nici o reținere.

-Da! Inițial, v-am privit de la distanță dar după ce am auzit de tratatul dintre mafiile voastre, mi-am pus oamenii să vă urmărească mai de aproape. Asta a fost o greșeală fiindcă astfel ați observat. Am ajuns la concluzia că deveniți o amenințare, așa că am trimit niște mercenari să vă omoare. Rezultatul a fost evadarea ta din închisoare și trezirea liderului tău din comă.

-Unde vrei să ajungi cu asta? Întreb eu încercând să par calmă.

-Aveți un potențial și mai mare decât m-aș fi așteptat. În loc să îmi fiți inamici, aș vrea să îmi fiți aliați, explică Shadow bine dispus.

-Stai puțin! M-ai crezut pe mine și pe Leo o amenințare așa că ai decis să ne omori. Atunci de ce a trebuit să implici o școală întreagă în asta? Strigă Ryan furios.

-Ca să îmi fac cunoscută puterea. Poliția nu știe cine a stat în spatele atacului dar aleea sângerie va știi că „Umbra Sângerie" a fost. Astfel, le voi imprima frica în măduva oaselor. Hai să îți dau un exemplu. Am angajat acum doi ani un individ să otrăvească un spital întreg doar pentru a încerca să o manipulez pe domnișoara de lângă tine.

-Hă? Ce vrei să spui? Tu l-ai angajat pe James să omoare toți acei oameni nevinovați? Au murit sute! Spun șocată și speriată.

-Dar astfel mi-am făcut puterea cunoscută. De ce m-aș limita când am potențialul să fac chestii așa mărețe? Întreabă Shadow satisfăcut.

-Ești nebun...

Ryan pare confuz. Nu știe despre ce vorbim dar e nervos cu siguranță.

-Hai să nu tragem concluzii pripite. Nici nu ne cunoaștem încă. Haideți să ne introducem cum se cuvine. Apropo, v-am adus și niște cadouri, anunță Shadow zâmbind maniacal. Se apropie de mine și îmi dă o cutie de machiaje.

-Nu știam că vei veni și tu domnișoară Scarlett, așa că asta e tot ce îți pot oferii. Sunt făcute chiar de mine. Ingredientul secret este sângele. Pun machiajele pe masă dintr-o mișcare și mă retrag panicată. Omul ăsta e înfiorător. Aura pe care o emană este atât de puternică și întunecată. Shadow se apropie de Ryan și îi întinde un cadou frumos împachetat. Băiatul îl deschide încet și cu grijă. Rămâne șocat la văzul conținutului. Începe să respire sacadat și scapă cutia de cadou pe jos. Aceasta lovește pământul și dinăuntru alunecă capul tăiat și lipsit de ochi al Annei. Shadow începe să râdă în timp ce spune:

-Bine ați venit în iad!