Cu buzunarele deschise trec
prin inima iubitei și mă-nec
parfum de trestii blonde mă-mpresoară
ochii ți-i sorb, zvârlugi, din călimară,
iubito, dacă pleci la drum, să-ți pui
o pânză de corabie-n călcâi
iar briza gurii mele-o să te poarte
prin ceașca lunii până la moarte.
