Ce repede a trecut timpul...parcă ieri eram un copilaș mai mic care mergea la grădinița cu ghiozdanul cât nuca în spate.
Ce amintiri...ce vremuri...dacă aș putea să dau timpul înapoi, să retrăiesc acele clipe minunate...fără griji și fără obligații...
Însă, un lucru e cert. Întotdeauna va exista în mine un copil nemuritor. Da...copilul care tânjește după dragoste, după părinți. Acel suflet nevinovat care caută răspunsuri la întrebări. Acel prunc inofensiv, dar totuși curajos, care va căuta și va explora tot pentru noi indicații,noi tărâmuri magice sau culturale. Acel copil deseori leneș,care trebuie împins din spate de o mână calda pentru a realiza un lucru bun. Acea ființă care are visuri mari la care țintește, fără a știi măcar cât de greu este să-l îndeplinești. Acel suflet care crede că totul este ușor...
Acest copil din adâncul sufletului meu, va rămâne intact și nemuritor pentru tot restul vieții mele!
CITEȘTI
Copilul din mine
Non-FictionFiecare dintre noi mai are, în adâncul sufletului, un copil. Eu vi-l voi descrie pe al meu.