17

324 27 1
                                    

    Trecusera cateva saptamani de cand Yoongi era din ce in ce mai ocupat asta impiedicandul sa ii mai acorde atat de multa atentie celui mic. Nu o facea intentionat doar ca locul de munca il solicita atat de mult incat abea dormea. Rutina lui zilnica consta in al trezi pe micut, apoi ii pregatea masa si revenea la munca sa obositoare.

   Dar veni si momentul in care cel mic nu mai putea rezista fara iubitul sau, nu avea nevoie de ingrijitorul sau, avea nevoie de putina afectiune din partea celui mare si lipsa lui in acele saptamani il facu pe micutul Jimin sa se gandeasca daca Yoongi il mai iubea. Stia ca nu trebuie sa se duca cu gandul atat de departe, dar pur si simplu nu se putea controla.

   Cu un mic oftat Jimin se ridica usor din pat, privi ceasul ce indica ora trei dimineata si faptul ca Yoongi nu era in pat langa el il ingrijora si mai tare. Se indrepta usor spre usa si cobora scarile doar ca sa fie intampinat de un Yooni ingropat in harti care scria de zor la leptopul sau. Ofta, nici el nu mai stia a cata oara, doar ca ii intra in reflex sa faca asta, era mai bine spus un tic pe care il adopta de cateva saptamani. Se indrepta spre cel mare fara a spune un cuvant si se aseza in poala sa. Yoongi il privi usor deranjat, dar isi continua treaba fara al baga in seama. Cel mic nu il mai simtea pe iubitul sau grijuliu si afectuos care de obicei lar lua in brate instant si iar saruta fruntea. Acum avea impresia ca lua in brate o stana de piatra, fara asi da seama lacrimi se forma in ochisorii sai care se prelingeau pe obraji iar mai apoi se imbibau in tricoul pe care cel mare il purta. Ir in acel moment Yoongi se opri, parca si timpul o facu, nu sse mai gandea la munca la absolut nimic inafar de comportamentul sau fata de cel mic. "Iubire?" intrba cel mare, nar nu primi un raspuns Jimin il stranse s mai tare inbrate suspinand frant "Dumnezeule! Jimin, baby uita-te la mine" Yoongi ii apuca usor capul celui mic si il forta sa se uite la el, iar ce a vazut ii franse inima. Privirea plina de durere cel intampina il facu sa se blesteme in soapta. Atunci isi dadu seama cata suferinta ii cauza celui mic prin lipsa sa. "Yoongi, te poti opri din munca si sa ma inbratisezi macar doua minute. Poti sa ma saruti dinou pe frunte cum faceai de obicei, imi poti spune macar o data <baby>, imi poti oferi iubirea ta macar pentru cinci minute. Yoongi doare atat de tare sa ste am aproape dar tu nuci macar sa nu te uiti la mine. Putem sa mancam macar odata impreuna?" cel mic suspins sfasiat la sfarsit lasandusi capul pe pieptul celui mare care ramasese socat de cele auzite. "Baby imi pare atat de rau pentru ce ti-am facut. Imi pare rau ca te-am facut sa simti si sa treci prin asta. Promit ca o sa iti acord toata atentia mea de acum in colo. Promit ca nu imi voi mai aduce munca acasa si voi sta cu tine de acum in colo" cel mic se uita la iubitul sau si ii putu obsreva vinovatia in ochii. In ace sear sau mai bine spus ce ramasese din ea Yoongi isi tinu iubitul in brate si il saruta din cand in cand cu toate ca acesta adormi, el isi continua si ultimele rapoarte si decise ca la prima ora sa il sune pe Hobi si sa isi ia liber pentru cateva zile si sa plece in vacanta. Isi va dedica timpul pentru Jimin si il va face pe cel mic sa se simta iubit si apreciat de el cum putea el mai bine.

~~~~~~~~~~~
Îmi cer scuze pentru greșeli dar m-am grăbit sa îl postez  am de învățat pentru simularea de mâine.

Sper sa va placa

Nu îmi pasă Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum