Larimi reci, pe geam se scurg...
Ochi mei, s-au uscat de la atata vant.
In nopti pusti, ca azi...ca ieri, eu doar indrug
Indrug intruna vorbe fara noima, fara fond.
Ce pustiu pare acum intunericul.
Pana chia si greierul, si-a dat demisia.
Acum, nici "Cri, cri, cri" nu mai aud.
Aud doar linistea...
Dar ea, ma omoara... ma asurzeste...
De ce doar eu o aud?
Inebunesc orare, de la atata liniste apasatoare?
