Sorb incet din cafea,in timp ce citesc in continuare minunata poveste de pe telefon. Nu am început să citesc bine, căci isi facu apariția miniona casei.
-Mai ai mult?!
O intreb. Aceasta se opri din ce facea si isi ridica privirea surprinsa catre mine.
-Nu.
Imi raspunse sec si se intoarse la treaba ei,adica la impachetat pantaloni. Ii puse in dulap,isi indrepta spatele si se uita nedumerita la obiectele deranjate de pe comoda. O urmaresc cu privirea si,nevrand,o analizez din cap pana in picioare: vad ca a slabit mult in ultimii ani,parul i s a subtiat si rarit,mainile ei micute si firave se misca rapid in comparatie cu ale mele - care se misca lent si cu frica de a nu strica nimic in jurul meu. Ea este mult mai vulcanica,tupeista si nerabdatoare in anumite cazuri. Iar eu? Eu..am "prea mult bun simt" si sunt mai calma cu cei din jur. Uneori e bine sa fi ca ea,obtii mai repede ce doresti. Dar e bine sa ai si un temperament mai domol,sa fi mai mieros din cand in cand.
Dar cine discuta despre asta? Mama si fiica se pot asemăna chiar si dupa aspect iar in cazul nostru,eu ma aseman cu mama uneori.
Intr-un final,se aseaza in pat si se face comoda langa mine. Imi arunca o privire stiuta numai de mine,in urmatoarea secunda dandu-mi seama ca este vorba despre telecomanda. Aprind televizorul,iar nu peste mult timp suna telefonul.
-Alo? Spun iar o voce mult prea cunoscuta mie imi raspunde incepand sa mi dea indicatii fara voia mea. Mama se uita la mine nestiind cu cine vorbesc. Ii zambesc strengareste apoi privirea ii devine enervata si ofteaza. Pufnesc din cauza reactiei ei si inchid apelul multumind pentru informatii.
-Si urmatoarea locatie estee-
Incep a vorbi dar sunt intrerupta.
-NU.MA.INTERESEAZA. Spuse nervoasa.
-Adica sa fim seriosi! Nu a trecut nici o saptamana si trebuie sa mergem in alta misiune?! Deja m-am saturat. Nu se poate sa ne uitam la serial si sa stam linistite in casa? Se milogi ea.
-Ooh haidee! O sa fie foarte fain!
Spun cu zambetul pe buze.
Ofta,dupa care inchise televizorul si se lasa mai jos pe perna. Inchise ochii,isi puse degetele pe tample apoi vorbi soptit:
-Si..unde anume TREBUIE sa mergem?
Vorbea de parca dintr-o data nu mai avea vlaga. De parca toata lumea se terminase iar acum era pe patul de moarte insa era trimisa sa salveze lumea.
-Mergem sa-l vizitam pe Luci. I-am raspuns.
Se uita sictirita la mine la auzul numelui.
-Tre' sa mergem la spurcatu' ala? Neaparat? Intreba.
Pufnesc din nou in ras din cauza reactiei ei. Apoi dau din cap ca da.
-Aaaarghhh.... de ce euu??
Deja era exasperata iar asta ma amuza si mai rau.
Se ridica lent din pat si merse inspre dulap. Sar voioasa din pat si iau rucsacul care trebuia umplut cu arme.
-Va fi asa supeer! Spun batand din palme.
CITEȘTI
Răsfoind cărțile tale..
AcakTe-ai intrebat vreodata ce e in mintea unui om cand este inspirat? Iata,in aceasta carte gasesti numai povesti aleatorii,cu personaje ce au parte de experiente supranaturale si care le vor schimba complet viata sau modul de a privi. Daca esti curio...
