Written In The Scars

21. Respiră

Au trecut doar câteva zile de la "împăcarea" mea cu Jack. Împăcarea asta fiind a o mia împăcare însă momentan totul era ok. Nu ne certasem nici măcar o dată, lucru care nu s-a întâmplat niciodată în trecut. Atunci ne certam aproape zilnic pentru că el era cu Madison tot timpul.

Nu primisem niciun semn de la Sam, ceea ce mă rănea îngrozitor, având în vedere că de când eram cu Jack, devenisem persoana pe care o așteptase Sam mereu. Situația mea mentala era una bună, bine... Având în vedere că ma impacasem cu iubitul abuziv sigur indica o anume nebunie. Pe de alta parte, gândul de a-mi face rău nu mai exista. Și nu cred că va mai exista vreodată.

Eram la duș și l-am auzit vorbind la telefon. Am oprit încet apa și am întredeschis ușa.

Sam.

- Da frate, situația e naspa.

- Ar trebui să te întorci sau o să o ia razna iar. Și nu știu ce să fac cu ea.

- Nu s-a tăiat, nu...
Vorbea cu Sam... Inima a început să îmi bată ca nebuna și nu m-am putut controla, în secunda următoare am dat buzna în cameră și mi-am ațintit privirea asupra ecranului unde se petrecea apelul video. Sam. Sam al meu...

- Sam!

- Mia -
A început Jack dar i-am smuls telefonul din mână. Prea târziu însă. Sam încheiase apelul inainte să pot să îi adresez un cuvânt. Nu înțeleg... Chiar nu înțeleg de ce face asta.

Muream de dorul lui.

- Jack! De ce nu mi-ai spus că e Sam?
Am strigat cu lacrimi în ochi. Stăteam practic goală în fata lui și boceam.

- A fost prea rapid și-

- Pe naiba, Jack! Și de ce te-a sunat pe tine??? Parcă plecase din cauza ta.

- Iubito, știu că ești nervoasă, dar eu chiar-

- Să te ia dracu Jack! Și pe Sam la fel... Nu mai pot... Ma termină fap-

- Taci naibii! Și nu mă mai întrerupe!
Strigătul lui mi-a înghețat toate simțurile. Nu mai strigase așa la mine de mult.
M-am dat doi pași în spate până am ajuns lipită de ușă de la baie. Mă cuprindea frica și încercam să fiu calmă.

E-n regulă.
Nu o să îmi facă nimic.
Totul e ok.
Respiră.
Respiră, Mia.

- Jack...

- Îmi pare rău. Dar erai enervantă.
Mintea îmi era zăpăcita.

- Și mie îmi pare rău... Nu trebuia să...

- Iubito... Ști că dacă aș putea, aș face ceva. Sam nu vrea... Nu vrea sa3 te vadă... Sau să se întoarcă.
Acela a fost momentul în care inima mea s-a rupt în milioane de bucățele.
Simțeam că mă lasă picioarele iar genunchii îmi erau moi.
M-am apropiat de Jack și mi-am pus mâinile în jurul său. În același timp el m-a cuprins de talie, făcându-mi pielea de găină.

Trebuia să conștientizez faptul că Sam nu avea să mai fie in viața mea.
Eram doar eu și Jack.

- Ai zis că o iau razna...

- Îmi pare rău... Mi-e frica Mia. Mi-e frică de faptul că nu știu cum să te ajut. Mi-e frică să nu te pierd și să nu te ranesti iar. Doar Sam știa ce să facă...

- Nu-i adevărat, Jack. A știut mereu ce să facă, dar asta nu înseamnă că nu îmi lipsea ceva. Tu. În fiecare zi, în fiecare clipă. Știu că Sam nu se va întoarce...

- Eu sunt aici.
Îmi șoptește răgușit și mă sărută flămând.

Mă topeam sub atingerea lui și nu puteam să mă satur de senzația asta niciodată. Nu mă saturam de el. Îl iubeam cu toată ființă mea și îl voiam lângă mine în fiecare zi.

- La naiba, Mia, mă ucizi...
I-am tras tricoul peste cap și am desfăcut cureaua de la pantaloni. Nu mai puteam.

Așa era de fiecare dată cu el. O explozie de sentimente, parcă era mereu prima oară.