Loving the Bad Boy

Capitolul 18 - Mărturisirea băiatului rău

-Emma-

 "Tu crezi că nu îmi pasă!? Îmi pasă, Emma. Băga-mi-aș!" Spune, luându-mă de șolduri și trăgându-mă mai aproape de el. "La dracu, Emma, îmi pasă. Îmi pasă, pentru că te plac!" Spune și înainte să pot spune ceva, își lipește buzele de ale mele.

Am înlemnit. El tocmai a zis ce cred eu că a zis? Emma, idioato! Tipul pe care îl placi te sărută! Nu mai stă și sărută-l înapoi. Într-un final, am ales să îmi ascult conștiința pentru a doua oară în viață. M-am apropiat mai mult de el și mi-am împleticit mâinile după gâtul lui, sărutându-l cu aceași pasiune și intensitate cu care o făcea el. Am simțit mâinile sale puternice pe șoldurile mele, trăgându-mă și mai aproape. Buzele noastre se mișcau într-un sincron perfect, am simțit fiori în tot corpul, iar artificiile se înmulțeau. Sărutul ăsta e mult mai bun decât cel pe care l-am avut la casa de pe lac. Cu mult mai bun!

Amândoi ne-am retras din sărut, în acelaș timp. De la sărutul pe care tocmai l-am experimentat, respirațiile noastre erau destul de greoaie. Aiden și-a rezemat fruntea de a mea cu ochii închisi pentru a-și trage răsuflarea, la fel am făcut și eu. Am stat într-o liniște confortabilă, până am simțit o mângâiere pe obraz și când m-am uitat în sus, el îmi zâmbea. Ochii lui radiau de fericire, făcându-mă și pe mine să zâmbesc până la urechi. Nu am văzut niciodată acel zâmbet sau acei ochi plini de căldură și bunătate până acum.

"Ei bine, scumpo, cred că te întrebi ce tocmai s-a întâmplat." Zice el rânjing, luându-mi mâna și intersectându-și degetele cu ale mele.

Am aprobat. "Ai dreptate. Ce naiba tocmai s-a întamplat?" Am zis, gesticulând spre mâinile noastre împreunate, uitându-mă la el cu sprânceana ridicată. Acum, să nu mă înțelegeți greșit, sunt în extaz că Aiden mă place. Dă-o încolo de treabă, dacă nu ar fi fost lângă mine, aș fi sărit și aș fi făcut ca toate alea pe aici, dar vreau să știu cum a ajuns la concluzia că îi place de mine după ce s-a sărutat cu așa-zisul meu dușman, Ashley, acum câteva zile.

Aiden a codus drumul, mergând cot la cot. "Ei bine, o să îți spun dacă vi cu mine undeva departe de școală."

"Ăăă, sigur... dar unde?" Am întrebat.

Aiden zâmbește. "Știu eu un loc." Spune, mergând spre mașina lui.

"Unde?" Am întreb din nou, fiind și mai curioasă.

"E secret." Zice el, deschizându-mi portiera. Sunt complet șocată pentru că nu a mai făcut acest gest cu nimeni până acum. El se uită la mine, zâmbind larg și intru, până la urmă, în mașină. A închis ușa și s-a dus pe partea sa, pornind mașina. M-a luat de mână din nou și a ieșit din parcarea școlii. Acum, trebuie sa recunosc ca este foarte ciudat cum se comportă. Mă refer că niciodata nu a fost atât de... de dulce. De obicei, el este increzut, tipul căruia nu îi pasă de nimeni și nimic, cel cu care nu te bagi în vorbă și nici nu faci glume și faptul ca se comporta asa, ma cam sperie putin. Cred ca eram pierdută în gânduri pentru că am simțit o mică ciupitură pe mână și mi-am întors privirea la el.

"Văd că ești pierdută în lumea ta." Zice el, uitându-se cu coada ochiului la mine, conducând spre locul secret.

"Ceva de genu." Spun, ridicând din umeri și uitându-mă pe fereastră.

"Te gandești la mine?" Întreaba. Nu trebuia să mă uit la el ca să știu că rânjește șiret.

Am oftat. "Ți-ai dori tu." Am zis, chiar dacă adevărul era altul. Mă gândeam la el.

"Iubito, nu e nevoie sa minți. Știu că te gandești la mine. Te pot citi atât de ușor, ca întotdeauna." Spune, având acel zâmbet tâmpit, dar sexy pe moacă. Al naibii să fie el.