Regrets (Andy Biersack fan fiction)

Capitolul 4

-Ați făcut deja cunoștință?

Ne uităm unul la altul neștiind ce să îi spunem lui Mike. O fi auzit oare că ne certam? După puțin timp brunetul prinde curaj si spune, cu un zâmbet larg pe față

-Nu încă, ne poți face tu.

Fața lui Mike se luminează la auzul vorbelor brunetului.

-Ea este sora mea, Emma.

Îl văd pe tip cum mărește ochii

-Deci..tu..ești Emma..
Spune la fel de surprins

-Stai, scuze, ne cunoaștem? Ce e cu reacția asta? (eu)

-Emma, el e Andy, era vecin cu noi când eram mici. Nu îți amintești? Venea des pe la noi. (Mike)

-Frumos nume, Andrew.
Îi zic zâmbind

-Părinții lui încă locuiesc aici. Sunt buni prieteni cu ai noștri, ciudat că nu-ți amintești. (Mike)

-De părinții lui îmi amintesc. Amy și Chris parcă. Dar sunt destul de sigură că nu l-am văzut niciodată. Știu că Amy și Chris au un băiat dar nu știam că ești tu. Asta schimbă multe. Deci repet, ești sigur că ne cunoaștem?

Andrew se scuză, spunând că trebuie să plece deoarece are puțină treabă apoi iese rușinat din bucătărie.
Ce o fi cu el? Nu a fost genul de reacție la care mă așteptam.. Se comportă decent în fața lui Mike, poate că acum că știe cine sunt se va comporta mai frumos, va lăsa aroganța aia deoparte și poate își va cere și scuze..

* Andy*

Desigur că nu îşi mai aminteşte de mine. Niciodată nu am avut tupeul să vorbesc cu ea. Stăteam mereu cu Mike în camera lui jucându-ne toată ziua jocuri video, iar din când în când o mai admiram. O vedeam cum se îmbrăca în rochiţele ei de prinţesă şi cânta prin casă, când se juca cu tatăl ei şi când se uita la desene animate. Nici nu observa că eram acolo, atât de captivată de acele prinţese era.

Normal că nu ştie de existenţa mea dacă nici nu am salutat-o. Am fost destul de ruşinos când eram mic, să vorbesc cu ea mi se părea ceva imposibil. Mike nu ştia că eu o plac, adevărul e că nu am zis asta nimănui, era doar o iubire de un copil de 9 ani.

Nu ştiam cine e când am fost aşa nesimţit cu ea. Am plăcut-o atât de mult dar acum pe lângă faptul că am dat-o în bară, nu am timp de ea. Nici nu ştiu dacă o să o mai văd dar în orice caz Mike nu trebuie să ştie despre cearta noastră. Dacă o să o mai văd voi încerca să să păstrez distanta în felul ăsta nu mă voi ataşa de ea şi nu se va ataşa de mine. E mai bine ca lucrurile să decurgă aşa decât să fiu drăguţ iar apoi să înceapă să îmi placă de ea şi ca de obicei să rămân cu ochii în soare. Ce a fost a fost, oricum nu mă place din cauza felului cum m-am comportat deci nu mă voi obosi să îi schimb părerea despre mine, e mai bine să mă creadă un nesimţit. În toţi anii ăştia am îvăţat că e mai bine să fii rece cu oamenii pentru că dacă eşti bun cu ei profită de tine, râd de tine. Le dai un deget şi-ţi iau toată mâna, aşa sunt oamenii: fără pic de respect, te bârfesc pe la spate oricât de bun ai fi cu ei, râd de tine cu prima ocazie. Degeaba le oferi totul pe tavă, niciodată nu e de ajuns pentru ei, mereu găsesc motive ca să te critice.