Stăteam în fața ecranului și citeam prostiile trimise de un prieten de-al meu. Erau niște povești horror scrise de el. Țin să precizez că erau de-a dreptul jalnice... Voia să mă sperie cu ciudățeniile lui, dar el știa prea bine că nu mă tem de nimic. Niciun film horror nu mă înspăimântă. Nicio carte nu bagă frica în mine.
Până într-o seară...
După ce am pățit "accidentul" cu teama, am devenit mult mai vulnerabil la toate acestea. În cele din urmă am ajuns să trăiesc singur; părinții mei m-au abandonat la 9 ani cu fratele meu de 13 ani care acum probabil e mort... Ca și ceilalți, ca noi toți.
Mi-ar plăcea să ştiți totuşi.
