Lacul Îngerilor Morți

Prefață

     Cei șapte Protectori au fost făuriți din piesele fundamentale ale divinității, crescuți în casa lui Abaddon, învățați de glasul gingaș al Minervei și preluați sub aripa ocrotitoare a lui Malach. Sunt cei a căror rațiune nu conștientizează limita dintre dezagreabil și divin, lumină și întuneric, viață și moarte. Au fost creați fără sentimentul indulgenței și al milei. Scopul lor, de a întâmpina sufletele ofilite de izbânda Morții, este unul nobil. Fără ei, Îngeri Călăuzitori, năluca putea hoinări vag prin negura Pământului, ajungând să nu cunoască niciodată Abisul Divin.

     Nu au fost primiți lângă Sfinți, nici lângă demoni sau muritori, au primit un loc al lor, Imvelaphi, o realitate înșelătoare, creată din iluzie și calomnie. Situată la granița Iadului cu existența muritorilor. Au împărțit-o în șase cvartale egale, au zidit între ele garduri de foc și spini, găsind în pustiu adevărata odihnă. 

     La fiecare trei decenii, când luna e în fază convexă pentru toate cele trei realități timpurii, Abaddon deschide Iadul și are loc Lupta Infernului. Protectorii oferă o șansă divină pentru treisprezece Tezauri, spălatul păcatelor cu sângele altor păcătoși. Acești Tezauri, suflete ale unor copii condamnați la suferință, sunt aleși în decursul a treizeci de ani, dacă în conștiința lor Îngerii nu au simțit fărădelege.