Capitolul 20

2.2K 143 21
                                    

        Dupa ce am auzit acele cuvinte, am zambit ca o idioata si am iesit din salon sa ii informez si pe ceilalti de noua veste. La inceput credeau ca glumesc. Cum sa glumesc eu. Nu am mai glumit de... Amm, nu conteaza... Au intrat in salon si au inceput sa ii puna fel si fel de intrebari, nedandusi seama ca ii este greu sa vorbeasca. Cand am iesit din salon sa ma duc sa-mi iau o sticla de apa, l-am vazut pe doctor care se indrepta spre mine.

Doctoru': Buna ziua! Spune cu un dezgust in voce. Nici mie nu-mi place de el, dar tot nu ii arat asta.

Eu: S-a trezit Luke. Cand il lasati acasa?

Doctoru': Poi o sa il consult, si peste 3 zile il externez, spune dupa ce se uita pe foile din mana lui. El mereu le cara dupa el? Stai asa 3 zile?!

Eu: De ce peste 3 zile?

Doctorul': Tocmai a suferit o operatie. Nu pot sa ii dau drumu mai devreme. Asta sa o creada el.

Eu: Ii dai maine drumu. Conditiile de acasa sunt mai bune si voi chema un medic mult mai bun pentru al consulta, ii spun si plec, lasandul socat si nervos. Sper ca va face ca mine.

***

Luke: Unde sunt ceilalti? Sopteste cu voxea groasa. Chiar daca au trecut 3 ore de cand s-a trezit nu si-a revenit complet si nu vrea sa ze odihneasca. Cateodata ma intreb daca nu are 5 ani

Eu: Probabil s-au dus sa manance. Asa ca fie daca vrei sa nu, ramai cu mine. Se uita usor confuz la mine si incepe sa chicoteasca. Am fata de clovn sau ce?

Luke: Vad ca inca faci pe sefa...

Eu: Nu am incetat niciodata sa fiu sefa ta. Inca lucrezi pt mine, dar o saptamana ai concediu. Face ochii mari si cade pe ganduri. Ce? E destul de mult!

Luke: Ai un interes. Cine va lucra in locul meu? Deja devine enervant. Cred ca imi placea mai mult de el cand nu facea altceva decat sa doarma.

Eu: Calum, este evident. Dar asta nu te intereseaza pe tine. Maine mergem acasa.

Luke: Bine... Spune dupa un oftat lung. Ma ridic de pe scaun si vreau sa plec, dar cand apas pe clanta, ma opresc brusc si ma intorc spre el.

Eu: Si Luke... Ridica capul curios spre mine si asteapta sa continui. Nu conteaza, inchid usa dupa mine si ma asez pe primul scaun pe care il vad. Ce mi-a venit de era sa ii spun sa se odihneasca. De ce mi-ar pasa mie? Gandurile imi sunt intrerupte de un bazait enervant venind de la telefonul meu. Il scot usor din buzunar si vad ca cel care ma suna este Ashton. Acum imi dau seama ca de la un timp am ajuns sa il cam negrijez. 

Ash: Alo? Vanessa? Unde ai fost toata ziua? Parea agitat si grijuliu. Ce dragut este.

Eu: Sunt la spital la Luke. De partea cealalta a telefonului s-a auzit un marait gutual.

Ash: Inca esti la dobitocul ala? Sau mai bine sa intreb daca ai plecat de acolo? De ce iti pasa asa de mult de un slujitor?

Eu: Ti-am mai zis ca vreau sa aflu daca imi trebuie un alt angajat sau nu. S-a auzit o busitura puternica. Oh Doamne, ce s-a auzit Ashton?

Ash: Ce s-a auzit? Lovesc peretele, asta se intampla. Parea din ce in ce mai nervos si incepea sa ma sperie.

Eu: De ce lovesti peretele? Spun in timp ce ma joc cu mainile din cauza stresului.

Ash: De suparare, Vanessa. Tie iti pasa mai mult de Luke decat de mine. Ultimele cuvinte au fost spuse in soapta, fiind urmate de un oftat trist.

Eu: Ce nu intelege ca doar pe tine te iubesc. Ridic privirea si il vad pe Calum ca se apropie de mine. Hey, Ash, acum am treaba. Trebuie sa plec. Pa! Am inchis inainte sa imi poate spune ceva si atunci se aseaza Calum langa mine.

Calum: Cum se mai simte Luke, ma intreaba in timp ce isi trece mana prin par.
Eu: Poti sa vezi si singur. Vesnicul meu ton rece a revenit, facand in acelasi timp sa ii piara zambetul de pe fata lui.

Calum: Tu de ce vrei sa pari asa de rea cu oamenii.

Eu: Nu vreau sa par, asa sunt eu. Spune un "cum zici tu" si isi da ochii peste cap. Acum hai sa vorbim despre slujba ta. Imi face semn sa continui parand interesat. Vorbesc cu seful tau sa te concedieze si vei lucra pentru mine. O saptamana ii vei lua locul lui Luke, iar dupa vei avea propia ta slujba de sofer. Stramba din nas in semn de dezacord. Salariul este mare.

Calum: Si cand incep, zambetul stramb ii apare pe fata, dar in acurt timp redevine serios. Ce vei face cu actualul tau sofer.

Eu: Nu e treaba ta, de acum incolo eu sint sefa ta. Pufaie si se ridica intrand in salonul prietenului sau. Astia doi seamana, poate chiar sunt frati. La fel de insuportabili sunt... Si draguti. Stai, ce tocmai am gandit? Ar trebui sa-mi fac si eu un control.

***

        Suntem in masina, Calum conducea, Emily il tot tinea de mana pe Luke care ii zambea, Kyle se uita pe geam, iar eu... Ma gandesc la Ashton. Deja mi-e dor de el.

Eu: Voi doi sunteti impreuna? Spun cu dezgust referindu-ma la Luke si Emily care nu incetau sa isi tot trimita zambete.

Luke: Mdea... Suntem. Sper ca nu te deranjeaza. Amandoi s-au facut rosii la fata si si-au desprins mainile.

Eu: Nu-mi pasa. S-au uitat uimiti la mine, si au inceput sa chicoteasca. Ce fraieri. M-am uitat in fata si am vazut clovnul de Calum care zambea cu subinteles in oglinda. Tu fi atent la drum, ii spun pe un ton autoritar, facandu-l sa chicoteasca neobservand ca a oprit, deja ajungand acasa. Se da jos din masina si ne deschide usile, neparasindu-i zambetul. Ugh ce insuportabili sunt.

        Au iesit cu totii din masina, Luke sprijinindu-se usor de Emily si Kyle inca simtindu-se ametit.

Eu: Luke, de acum vei sta in casa mea, in dormitorul de langa mine, ca sa nu te mai impiedici, ii opresc din mers. Luke se uita ciudat la mine, dar merge in locul indicat de mine soptind nervos ceva.

        Am intrat in casa, si dupa ce i-am dat camera lui Calum si l-am pus pe amm... Kyle parca il chema... Da, da, Kyle, sa ii arate casa. M-am dus sa imi fac un dus. Am stat 3 zile si nopti in spitalul ala, deja nu mai suportam sa mai raman inca o zi. Si chiar imi prinde bine un dus, mereu ma calmeaza. Acum mai am un natarau pe capul meu, am inceput sa retin numele angajatilor si asta ma sperie. Dar cel mai rau ma inspaimanta grijile care le-am avut zilele astea. Am avut griji pentru ca mi-a pasat, mi-a pasat de Luke. Mie nu imi pasa de nimeni, dar de el imi pasa, iar asta este un mister.

--------------

Scuze, scuze, scuze, scuze ca nu am mai pus next de mult, si v-am facut sa asteptati atat pentru un capitol atat de naspa. De fapt toate capitolele sunt naspa :(. Si scuze in special anamariaa71 ca nu am pus nextul cand am promis, dar nu am avut timp. Si multumesc pentru cei 8,4 k. Ly :* ❤

SI OMG GIF-UL ASTA MA TERMINAA ❤❤ *sper sa mearga :))*

My boss ~ Luke HemmingsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum