Pacatele lui Flavio Ricci

Ma sting incet

Perspectiva Dante

Am incercat sa pastrez distanta intre mine si Deborah. Am vrut sa imi inchid inima. Si sa ma opresc din a ma mai simti atras de ea. Dar, e greu sa uiti pe cineva care mi-a oferit deja atatea evenimente marcante in viata si pe care mi le amintesc iar si iar. Fara intrerupere. Sambata dimineata a sosit, si inca nu ma simt capabil sa cobor iar la parter. Si sa dau iar nas in nas cu fratii unui om pe care l-am distrus. Sa dau ochii cu oameni carora le furasem de langa ei pe cineva drag.

Un ciocanit usor in usa, m-a facut sa tresar. 

-Dante, dormi? aud vocea lui Lili. Si imi ridic atunci capul din perna. 

-Nu, deloc.

-Atunci ce tot pazesti? Hai sa mananci. Am pregatit deja micul dejun.

-Dar, cei doi frati...

-Nu-s acasa.

-Dar unde au plecat asa devreme? Abia de e trecut de noua si zece. 

-Ai idee ca am stat sa ii intreb? Cu spionajul in casa, se ocupa altcineva. Haide, coboara. Nu mai sta izolat aici. Nu ai de ce, crede-ma. Am cumparat un spray de camera! Vreau sa il testezi tu pentru mine.

-Voi muri?

-Depinde insa, daca esti obisnuit cu parfumul de lavanda, ori nu.

-Lavanda?! ingaim eu stins. Lili zambi atunci misterios si inchise usa in urma ei.

-Haide, nu e inca totul pierdut. Ai o multime de rezolvat.

Ma sting insa, incet. Chiar daca zambesc. Sunt asa singur. Si chiar ma simt depasit. De remuscari.

Cand am pasit in bucatarie, am tresarit. Radio-ul vechi din coltul blatului era pornit. Un tip urla cu vocea puternica. Si intona un imn al dragostei. 

-Ce tot spune acolo? intreb, dar niciunul nu imi raspunde.

-Sa nu o arzi si pe aceea, Liev! Parca ai zis ca te pricepi la gatit.

-Ma pricep! Stii bine! Dar e mai greu cu clatitele. Uita-te si tu, se lipesc, Lili!

-Deborah, fa tu ceva. Asta ne consuma toata faina, in zadar.

-Lasa-l sa incerce. Daca nu reuseste, voi prelua eu de urgenta castronul cu compozitia. Si nu e doar faina, Lili.

-Cui ii pasa, ce este? Doar sa mearga, atat! pufni scurt Lili. Hai ia loc, Dante! 

-Mai incet nu se poate? trona iar o voce serioasa. Inainte ca sa apuc sa ma intorc, Marcus trecu pe langa mine si inchise atunci aparatul. Ori inchis, ori mai incet.

-Era una din melodiile mele favorite! intona Lili cu obrajii acum rosii.

-Aceea e o melodie? ingana scurt Marcus cu mainile la piept incrucisate. Cred ca glumesti. E poluare fonica.

-Doar las-o sa o asculte pe aceea.

-Deborah, tu cu cine spuneai ca ai incheiat alianta?

-Cu niciunul din voi! Liev, nu asa! O tii prost.

-Ati pus prea putin ulei. Fiindca se tot lipeste. Rahat. il vad in treacat cum tranteste in forta cratita si cum o baga sub jetul de apa. 

-Aceea e a 10 clatita aruncata la gunoi. tuna trista Deb la vederea mormanului de clatite arse, nefacute sau lipite. 

-Daca il inchizi iar, te bat, Marcus. tuna Lili si o vad cum baga iar radio-ul in priza.

-Voiam sa discut legat de chirie. Cu voi. tuna el scurt. Pretul va mai scadea putin. Fiindca au sosit acum cei doi frati.