𝒜𝓅𝓇𝒾𝓁 𝐹𝓁𝑜𝓌𝑒𝓇𝓈 - ｃｈａｎｂａｅｋ

𝒜𝓅𝓇𝒾𝓁 𝐹𝓁𝑜𝓌𝑒𝓇𝓈 1

Bun venit, aprilie

--Haide copilas. Este timpul sa pornim spre centrul orasului, este o mare zi!
Spuse batranul ridicand patura de pe corpul baiatului.

--Mai dorm doar cinci minute.

--Nu mai dormi deloc. Asta este vorba lenesilor.

In cele din urma acesta coboara din pat, mergand la baie pentru scurta rutina de dimineata. Dupa masa, dupa ce hainele pentru gradinarit au fost puse, cei doi pleaca cu mare veselie spre oras. Sau cel putin unul dintre ei.

--Haide Chanyeol. Nu fii suparat ca mergi cu bunicul. Gandeste-te cate flori ai facut fericite anii astia.
Zambeste batranul larg privind cartierul.

--Mmhh. Asa este.
Spuse el ironic, jucandu-se pe telefon.

--Buna dimineata vecine!
Striga batranul spre vecinul sau ce a iesit langa poarta.

--Buna dimineata. Domnule Park ati plecat de acasa fix cand a inceput emisiunea la radio?
Intreaba barbatul surprins.

--Emisiune? Oh Doamne! Chanyeol sa ne intoarcem acasa! Multumesc mult vecine, uitasem complet despre asta.

--Cum adica sa ne intoarcem? O poti asculta pe urmatoarea.
Spuse Chanyeol surprins.

--Nu nu! Astazi e emisiune speciala! Hai sa ne intoarcem!
Spuse el grabindu-se.

--Poftim! Pune asta in urechi.
Spuse dandu-si pe telefonul sau pe postul de radio.

Baiatul ofteaza si inainteaza, carand el de data aceasta instrumentele de gradinarit.

--Baby we can stay up!
Canta batranul tot drumul cu castile in urechi. Glasul sau gros si lipsa talentului il fac pe Chanyeol sa ofteze a cincea oara in acea zi.

--In sfarsit am ajuns!
Spune Chanyeol simtindu-se usurat.

--Chanyeol trebuie sa asculti asta! Baekhyun e in forma astazi! Vocea lui e mult mai frumoasa.
Spuse batranul zambind larg, intinzand o casca spre Chanyeol.

--Prefer sa dorm in gradina asta decat sa il ascult pe el cantand.

--Ei haide Chanyeol. Inca esti suparat?
Batranul abandoneaza telefonul in buzunarul nepotului sau apoi il priveste usor trist.

--Am venit aici sa gradinarim nu? Hai sa terminam repede, am ceva de facut acasa.

--Ar trebui sa il suni.
Spuse el luandu-si uneltele.

--Bunicule! Putem sa vorbim despre altceva?

--Mergi acasa si fa-ti treaba. Ma descurc singur.
Spuse el serios.

--Hei...te-ai suparat?
Intreaba Chanyeol simtindu-se rusinat de comportamentul sau.

Batranul tace.

--Cateodata cred ca il iubesti mai mult decat pe mine, sincer. Nu stiu de ce nu poti trece peste.
Chanyeol lasa manusile sa atinga solul si merge la cativa metrii distanta de bunicul sau, unde planteaza florile.

Batranul zambeste usor in coltul gurii apoi ofteaza, dand dezaprobator din cap.

Stia deja ca nepotul sau este incapatanat. Stia ca Chanyeol pune suflet in tot ceea ce face. Si mai stia si ca...Chanyeol a iubit candva cu toata inima.

Pe cealalta partea a gradinii, Chanyeol priveste solul usor umed, gandindu-se. Avea atatea intrebari si niciun raspuns. Cand isi simte fata calda, pune mana pe obrazul drept ce era acum umed.

--Ploua. Sopteste usor apoi priveste cerul senin. Oh...