Inceputul Capitolul 1

410 24 1
                                    

Tristetea este o boala a sufletuli care iti invadeaza toata fiinta, care nu te lasa sa respiri, care iti neaga speranta in ceva mai bun, care iti intuneca viitorul. Tristetea este ceea ce lasa in urma o bucurie imensa, tristetea este dovada ca am fost fericiti.

Este o boala, una dintre cele mai profunde si sfasietoare, pentru tristete nu exista medicamente, singurul remediu, care de altfel le vindeca pe toate, este timpul. Insa tristetea, desi aparent vindecata, nu dispare in totalitate, fericirea apusa lasa pentru totdeauna o umbra de nesters pe taramul inimi care sufoca pentru totdeauna una din razele stralucitoare care inseamna sansa de a fi fericit !

NIMENI nu masoara vreodata fenomenul numit "timp", cred ca nu voi reusi niciodata sa inteleg cum simple cuvinte pot avea un impact atat de mare asupra noastra.Nu poti renunta pur si simplu la prezent,doar pentru ca trecutul iti aducea mai multa bucurie.

Exista alegeri care iti schimba viata... Si persoane care iti schimba alegerile.Dar din pacate nu toate alegerile sunt pe drumul cel bun,poate pe o alta lume intunecoasa unde viata nu mai e.Desi pe exterior par vesela si cu picioarele pe pamant in interior sunt moarta si slaba de parca as fi o fantoma.

Oare ingerii traiesc? Oare ei sufera? Oare locul unde traiesc ei este mereu luminos?

Telefonul ma întrerupe din șirul gândurilor.

Ana: Cum te simți draga mea?

Anastasia: Extrem de bine, părinții mei au murit acum o săptămână și ieri m-am despărțit de Alyn iar lumea e toată roz pentru mine -sarcastica-

Ana: Vrei sa vin pana la tine?

Eu: Te rog!

În 3 minute apare Ana.

Când intra ma arunc în bratele ei și încep sa plâng.

Ana: Gata draga mea! Totul o sa fie bine! Încă ma mai ai pe mine, pe Nick și pe Elena.

Eu: Ai dreptate! - ștergâdu-mi lacrimile- Eu ma duc sa ma schimb, cheamă gașca aici ca sa petrecem ultima zi fără școală împreună.

Ana:Îi sun acum.

Ma duc în camera sa ma schimb. Se pare ca am uitat sa ma prezint. Ma cheamă Anastasia, am 18 ani și mâine e 15 septembrie. În sfârși ultimul an de școală. Ana, Nick, Elena și eu suntem cei mai buni prieteni de la grădiniță. Acum ca nu mai am părinți ei sunt familia mea. Ei și fratele meu, Alex. După ce m-am schimbat am coborât jos bine dispusa fata de ultimele zile. Când ajung jos gașca era deja acolo.

Eu: Ce ne jucam?

Toti: Adevăr și Provocare!

Alex: A zis cineva Adevăr și Provocare? - ieșind din camera- Pot sa ma bag?

Eu : Sigur fratelo!

Am începu jocu. Eu trebuie sa o provoc pe Elena?

Eu: Elena..... Ce alegi?

Nick: Am uitat sa menționez, nu avem voie sa refuzam provocarea!

Noi: OK!

Eu: Asa..... Elena...... Te provoc să..... Compune o poezie pentru Alex.

Elena:

Paru ți-e ca al lui Justin

Ochii ca marea albastra

Blond de parca ai fi Austin

Lumea ta e pe fereastra.

Am terminat jocul după ce Ana a mâncat un senvis cu oua, carne, Nutella, cașcaval, gem și lapte.

Se făcuse târziu asa ca toți ne-am culcat.

₱ Dimineața ₱

Ma trezesc și îmi fac rutina de dimineață, apoi ma îmbrac și plec spre școală cu gașca.

Eu: În sfârșit, ultimul an! Trebuie sa îl facem sa fie de neuitat!

Alex: Asa o sa fie!

Intram în școală și ne luam orarele.

Ana: Iei avem toți același orar!

Haideți ca avem Mate. Sa nu ii facem impresie proasta lui Codrea din prima zi de școală.

Plecam spre clasă. Ana se așează cu Elena, Nick cu Alex, iar eu.......... eu de obicei stăteam cu Alyn dar se pare ca el m-a înlocuit deja cu Andreea.Ii vad sarutandu-se in partea cealalta a clasei. Dar oricum lucrurile intre noi nu prea mergeau bine asa ca eu sunt ok. Pe cine păcălesc :'(. Ma așez în singura banca liberă lângă un băiat nou. Nu pot nega e sexy. Ma observa.

Scuzati pentru greseli. Daca va placut lasati si un mic comentariu.

Patty's OUT!!!


I love a vampire?!?!?!?! - Romana - PAUZA-Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum