Cum e moartea?

Începutul - Partea I

   Bună! Eu sunt Emma Stewart. Astăzi împlinesc 17 ani de când sunt în viață. Astăzi ar fi trebuit să fie o zi superbă si plină de surprize..dar...am parte de ultima zi din viața mea,ziua în care ma despart de toate persoanele dragi mie și sfârșesc tragic...într-un mod mizerabil și cumplit , de care sper ca nimeni să nu aibe parte...!
    Totul începe la 7:00 , cu vocea cea dulce a mamei mele. Ea îmi cânta "La mulți ani" ( Am uitat sa precizez,tatăl meu a murit când aveam 4 ani,printr-o moarte ciudată și pe care aveam sa o aflu chiar astăzi,din păcate)
   (Emma) : - Mamă mulțumesc frumos dar chiar vreau să mai dorm puțin...foarte puțin. Peste 1 oră trebuie să mă întâlnesc cu Stephannie (prietena mea cea mai bună).
  (Mama) : - Bine scumpo dar lasă-mă să te pup ,1 dată în viață împlinești 17 ani... ai crescut așa mare... (o lacrimă îi căzuse încetișor pe obrazul ei fin ca mătasea)
  (Emma) : - Știi că nu vreau sa plângi înaintea mea..mai ales cand sunt gata să văd cadoul de ziua mea!Sper să fie la fel de frumos ca și celelalte de până acum. (Și am dat să o sărut pe obraz)
  (Mama) : Bine frumoasa mea. O să ai parte de cel mai frumos cadou de ziua ta . Îți promit! ( Mama închizând ușa si plecând)
   ~Peste 1 oră~
Ceasul meu sună cu disperare, trezindu-mă. Imediat mă îmbrac și îmi iau la revedere de la mama mea nu înainte să gust din tortul ei delicios ca întotdeauna.
    ~După 30 minute~
     Am impresia că cineva mă urmărește de când am închis ușa casei..de parcă știa ca o să ies. 
    Era un tip în jurul vârstei de 40 de ani, avea un început de mustața, este bine îmbrăcat...privirea lui este ațintită asupra mea,ca atunci când înalți zmeul și stai cu grijă să nu se oprească într-un copac.
   Cel mai mult uram când mergeam la Stephannie că trebuia să merg pe un drum îngust, pierdut de lume în care numai de oameni stranii aveai parte. Tipul respectiv nu se îndepărta deloc de mine,ba chiar se apropia și se apropia atât de tare încât  am început sa fug ... el fugea după mine,exact ca într-un film de acțiune îmbibat cu aventură.
     Când am dat colțul,m-am uitat înapoi și nu l-am mai zărit,parcă îl înghițise pământul. Când am dat să mă întorc am simțit cum cineva m-a lovit cu ceva tare și rece în cap,simțeam cum sângele îmi curge încetul cu încetul pe față si atunci a fost ultimul lucru pe care l-am simțit înainte să îmi inchid ochii și sa vad o imagine întunecată ca într-un film de groaza.
      ~Peste 5 ore~
    M-am  trezit...