Acum sau niciodata

Prolog

          Adrenalina creste. O simti cum alearga prin venele tale, cum ti se strange stomacul aproape dureros, respiratia iti devine mai alerta, degetele ti se strang automat in pumni si incerci sa inghiti nodul pe care il simti in gat dar e in zadar. Va ramane acolo pana cand vei lua decizia. E acum ori niciodata. Nu exista alt moment. Esti acum si aici si chiar daca tot ce vrei sa faci e sa fugi, picioarele tale au intepenit iar ochii tai sunt prinsi de ochii lui. Daca minti, va stii. Daca raspunzi gresit s-a terminat, nimic nu va mai fi ca inainte. Bataile propriei inimi iti bubuie in timpane. Le asculti pentru un singur moment si iei o decizie care va schimba totul.

Toate astea se intampla in cateva secunde. In mintea ta totusi, timpul se scurge diferit. E un fel de tortura lent, Te mananca pe interior pana cand presiunea devine prea mare si trebuie sa o eliberezi. Ala este momentul in care buzele tale se misca si dai glas deciziei. 

Luam decizii tot timpul, simtim asta in fiecare zi si chiar de mai multe ori pe zi. E un moment scurt de agonie urmat de o dulce eliberare efemera. Da, efemera,pentru ca orice decizie are consecinte si, din pacate, consecintele sunt permanente.

Eu sunt genul de persoana care fuge. Urasc sa iau decizii. Urasc sa suport consecinte. Asta ma face slaba, vulnerabila, maleabila. Fuga e o arma slaba, ii face pe restul sa se simta puternici in preajma ta. Ii face sa se simta superiori. 

Chestia cu fugitul insa nu dureaza. Ce nu stiu ceilalti, ce ignora toata lumea, ce am ignorat pana  si eu a fost faptul ca la un moment dat obosesti. 

Asta e momentul meu. Am obosit sa fug. Picioarele mele au amortit. Adrenalina inca alearga, stomacul ma doare de la emotii, nodul se strange chinuitor si ma impiedica sa respir. Am palmele inclestate si transpirate dar m-am oprit.Nu mai fug. Imi ridic fruntea si il las sa imi prinda privirea in a lui. Daca o sa mint, o sa stie. Daca o sa raspund gresit totul se schimba.Buzele mele se dechid si iau decizia care imi va schimba viata.

Il las sa vada prin mine.Sa ma vada pe mine. Sa vada pentru ultima data fata speriata si sa o cunoasca pe cea asumata. El m-a adus pana in punctul asta. Mi-a fortat limitele zi de zi. Mi-a aratat o alta lume, de fapt mi-a aratat aceeasi lume pe care o stiam si eu dar o priveam altfel. Acum e prea tarziu sa ma gandesc la asta. Decizia a fost luata.Momentul a trecut.O vad in ochi lui. Acum realizeaza ce s-a inamplat, realizeaza ce efect au avut deciziile lui asupra mea. Acum isi asuma consecintele. Acum imi asum consecintele.

Deciziile au fost luate. Ale lui ne-au adus aici. Ale mele au definitivat totul. Niciunul nu e mai vinovat asa cum niciunul nu e lipsit de vina. Si acum vine intrebarea fireasca: "Regret?"

Ca sa raspund la intrebarea asta trebuie sa privesc in urma. Trebuie sa ma intorc acolo unde totul a inceput.