DAR NOI

Capitolul 1

"Andrew, masa 5 îți cere o mică vizită." Zbier la el în timp ce spălam vasele.

Andrew mi-e un amic bun, dar prefer să păstrez distanța față de el de când mi-a spus că mă simpatizeaza anul trecut. Nu am timp de un iubit care vrea doar atenție și sex.

"Joe, la masa cinci e Martina." Spune cu un ton fricos uitându-se cum spăl vasele.

"Care Martina?".

"Fosta.".

"Ai spus că ai rămas în relații bune cu ea.".

"Da, am rămas până săptămâna trecută când a trimis pe SnapChat poză cu mine dezbrăcat. Toată lumea râde de mine acum!". Spune iar eu mă abțin din a râde.

"Sr trebuii să te simți bine, te lauzi mereu la cât de bine arăți." Se uită la mine strâmbând din nas iar eu încep să râd. "A fost o glumă! Da, o să mă duc pentru tine, dar să știi că asta te va costa." Dau din degete iar acesta își dă ochii peste cap.

"Bine, 10 dolari." Mă uit la el insistent iar acesta pufnește. "Bine, 15, acum du-te până nu se înfurie Domnul si prea-iubitul nostru șef, Asher!".

Iau cele 7 cafele și mă îndrept spre masa plină cu pițipoance gletuite și gătite din cap până-n picioare. Mi-a povestit Andrew despre ele și sunt dezgustătoare din spusele lui, însă, acesta mi-e jobul și trebuie să suport anumite fețe și cuvinte dacă nu vreau să rămân fără el.

Ajung în fața lor, acestea nebăgându-mă în seamă iar dacă ele nu vorbeau despre noaptea lor de amor, atunci puteam să stau cât voiau ele, dar așa, ori le comentez ori vomit pe ele.

"V-am adus cele 7 cafele, vă puteți da mâinile de pe masa ca să pot așeza tava?" Spun cât se poate de calm.

"Ți se pare că n-ai loc?" Se alege una dintre ele să-mi comenteze iar eu încerc să nu mă schimb la față și să am aceeași expresie de fată bună și calmă.

"Vrei să ți-o pun peste mâini sau în cap?." Misiune eșuată.

"Îți permiți așa ceva? Ești plină de transpirație și ai părul în toate părțile, ai dreptul să-mi spui așa ceva?" Când aud cuvintele acesteia, stau și mă gândesc dacă să o ciufulesc mai rău decât pe mine sau să arunc cafeaua pe ea.

"Sunt așa pentru că muncesc drept pentru a-mi ajuta familia fără să-mi pese dacă am cearcăne sau nu, dar nu te învinovățesc că te îmbraci și machiezi așa, doar adineauri ai venit de pe traseu." Spun iar ea sare de pe scaun.

"Mare și tare te crezi, hă? Vrei să știi cu cine te-ai pus?" Se uită la mine nepăsându-i că-mi calcă spațiul personal, nici nu mă așteptam să-i pese.

"Faci tu un pas înapoi sau fac eu? Nu de alta dar îți miroase gura a prezervativ folosit îmbinat cu aromă de căpsuni." Spun și îi zâmbesc prietenește iar aceasta se face roșie și i se dilată foarte rău pupilele. Ori se transformă, ori începe să aibe sentimente pentru mine.

"Greșit, a fost cu aromă de piersici. Ai fost pe aproape, bravo!" Ia o cafea iar eu știind ce vrea să facă, mă dau spate înainte ca ea să acționeze. Aruncă cafeaua către mine, aceasta nimerindu-mi mâna cu care țineam tava cu cafele. Fără să vreau, îmi scapă tava din mână iar din cauza durerii, las alea pe jos cum sunt și fug imediat pentru a-mi pune apă rece.
Dau drumul la rombinet iar nu dupa mult timp aud un strigăt care spune "ăsta e doar începutul", îmi dau ochii peste cap și strâmb din nas de la usurime. Ar fi fost tare dacă aș fi lucrat acum la StarBucks.

"Ești bi.." îl întrerup pe Andrew.

"Mersi că te-ai băgat, un adevărat Gentleman" Spun și strâmb din nas de la durere.

"Hai nu te supară Joe, am vrut să mă bag doar că a fost prea târziu.".

"Mai era puțin și filmai toată treaba. Iar după-mi spui de ce nu vreau să fim mai mult decât amici." Închid robinetul stergându-mi mâna de o cârpă veche, apoi îmi dau șorțul jos fără să îl bag în seamă pe Andrew.

"Hai nu fă pe neajutorata acum! Știm amândoi că ești dură și te poți apăra și singură." Spune iar eu simt că sunt acaparată de furiozitate.

"Nu și la locul de muncă, Andrew! Dacă îi lipeam 2 pumni în gură și mă dădea afară? Ce făceam? Primul și singurul lucru pe care ți l-am zis a fost că am nevoie foarte mult de un job pentru a plăti ce este necesar și pentru analizele și injecțile pe care le face bunicul! Chiar dacă nu par a fi nevoită de ajutor, uneori chiar am nevoie, așa cum și tu ai avut nevoie de atâtea ori de când ai venit. Cum te-am salvat și pe tine de la sute de certuri cu clienții, așa puteai face și tu pentru mine mai ales că a fost pentru prima data in 2 ani de când am venit aici." Spun asta și plec.

"Nu-mi spune Joe că te-ai supărat pentru căcatu' asta? Nu-mi vine să cred!" Îl aud cum zbiară din bucătărie dar nu mă opresc și plec pentru a prinde autobuzul.

Andrew îmi este un bun prieten chiar dacă nu o să îi recunosc asta niciodată. Mi-a fost alături de multe ori, dar sunt constientă că asta e din cauza că suntem colegi de munca, ca altfel niciunul dintre noi nu ne-am întalni sau scrie în afară muncii.

Ajung acasă. Casă dulce casă. Îmi e dor foarte rău de bunicul. Sper când voi intra în casă să fie bine, deoarece aseară avuse glicemia scăzută.
Intru pe ușă și îl văd la lumina geamului stând pe scaunul lui "legănător", citind un ziar.

"Bunicuuleeee!" Strig eu iar acesta pentru o secundă se sperie dar apoi râde călduros. Mă duc pe la spatele lui iar apoi îmi înfăsor brațele în jurul gâtului său. Îi simt parfumul și imediat uit de tot ce s-a întamplat azi. Se întoarce, mă sărută adânc pe frunte și își întoarce scaunul către mine pentru a mă așeza pe canapea.

"Cum a fost azi?".

"A fost bine doar că mi-am vărsat cafeaua pe mână. De doi ani sunt chelneriță dar tot îndemânatică am rămas." Spun râzând fără să-și dea seama că mint. Câteodata trebuie să ascund adevărul de el chiar dacă simt nevoia să-i spun chiar totul. Dar e pentru binele amândurora.

"Doamne, haide să-ți-o bandajăm!" Se ridică ca un fulger de pe scaun dar eu îl imping la loc.

"Stai liniștit, nu mă doare. O bandajăm mai târziu, promit! Haide să mai povestim puțin." Spun iar el îmi zâmbește și mă ia de mână.

"Cum te mai simți? Ești mai bine?". Îl întreb iar el își dă jucauș ochii peste cap.

"Normal, dar nu mai pune tonul ăla pentru că mă deranjează.".

"Care ton?".

"Tonul acela ești-bătrân-și trebuie-să-insist-intrebându-te-in-fiecare-zi! În primul rând sunt tare ca o piatră și în al doilea rând nu sunt batrân!" Spune iar eu încep să râd.

"Dar nu am zis asta niciodată, te întreb doar ca să fiu sigură așa cum și tu faci." Îi zâmbesc și scot limba.

"Eu doar mi-am zis să te informez." Spune iar amandoi începem să râdem.

"Mai târziu mergem undeva.". Spune bunicul după ce se oprește din a râde.

"Unde?" Întreb eu mirată.

"Au venit niște vecini noi. Bine, nu sunt chiar vecini sunt la 5 străzi distanță dar m-am întalnit cu familia lor și ne-au invitat la masă.".

"Niște străini? În niciun caz, bunicule.".

"Haide, te rog! Mai ieșim și noi din casă!".

"Bine". Spun eu dezamăgită că m-am lăsat înfrânsă.

"Iei!" Spune și mă ia în brațe râzând.