LUCAS: 20:20
La aceasta ora tarzie incep sa fie din ce in ce mai putini oameni pe strazile unui cartier aflat in paragina. Un tanar inalt, usor adus in fata din cauza unor sacose alimentare mult prea grele parcurge aleea principala. Se intorcea spre casa intr-un mers asemenea unui balans ritmic, placut, asculand playlist-ul favorit. Brusc, refrenul melodiei este intrerupt de un bruiaj enervant de frecventa inalta.
Alert! Autoritatile anunta stare de urgenta! Incercati sa ramaneti in case sau sa va adapostiti!
-Iar? este al treilea anunt de genul in doua saptamani, politia pare a fi incompetenta! pufni Lucas in gulerul jachetei si isi continua traseul spre casa.
Drumul era unul lung, de vreo trei kilometri, dar nu reprezenta o dificultate pentru tanar, aceasta era singurul drum posibil spre un centru de aprovizionare. Vantul deveni din ce in ce mai greu, iar oamenii prezenti pareau sa grabeasca pasul intr-un mod bizar pana ce singura vietate era reprezentata de o figura inalta, dornica sa isi duca proviziile acasa.
-Trebuia sa ma imbrac mai bine! suspina Lucas schimband sacosile dintr-o mana intr-alta din cauza degetelor degerate, dar alege sa mearga cu aceeasi lene.
-Hei! Pustiu! un strigat apasat se auzi de nicaieri. Tanarul nu reactiona nicicum, castile erau date la un volum mult prea mare.
-Politia, opreste-te! se auzi aceeasi voce in timp ce porni sirena masinii pret de 2 secunde cat sa realizeze tanarul ca ceva nu este in regula.
-Aveti treaba cu mine? raspunde Lucas privind spre sursa zgomotului, lasand o sacosa jos pentru a indeparta casca din urechea dreapta.
-Mai e cineva pe strada? raspunde ironic politistul aflat la volanul masinii cu geamul tras la jumatate.
-Eu si dumneavoastra..? se repede sa raspunda usor, analizand cu o rotire de privire situatia.
-Pai doar nu vorbeam singur! Ce faci pe strada la ora asta, nu ai auzit avertizarea?
-Ma indrept spre casa, asta daca nu cumva va oferiti sa ma conduceti cu masina mai repede. se apleca usor spre geamul masinii pentru a fi auzit mai bine.
-Ce obraznic! Lasa ca vezi tu..
Politistul da sa iasa din masina, dar o voce din bordul masinii acapareaza situatia.
-> Masina 306, aleea principala, masina 306, esti pe pozitie?<-
-Da, masina 306! raspunde cu o apasatura de buton a unui transmitator.
-O masina a unei firme de catering se indreaptra spre tine, nu are placa de inmatriculare, fii atent dupa o dubita alba.
-Receptionat!
-Pot pleca? interveni tanarul gata sa isi ia sacosa de pe jos.
-A..NU, ramai acolo baiete, poti primi si o amenda pentru nerespectarea ordonantelor.
-Casa imi este la cativa kilometri distanta, cum este asta vina mea? dandu-si ochii peste cap, tintindu-si privirea asupra unei lumini in faza lunga.
-Lasa explicatiile!Urca in masina! spune politistul incercand sa refaca cuplajul cu centrul de informatii.
-Nu ar fi aceea dubita? aratand cu degetul spre aleea din spate, autovehiculul miscandu-se cu viteza.
-Posibil.. urca, nu te las sa scapi fara amenda!
-Nu cred ca este cazul sa avem aceasta discutie...se apropie! Actionati!
-Hehe, masina acapareaza drumul, nu are unde sa treaca.
Amandoi priveau la luminile farurilor care se apropiau din ce in ce mai repede, cu cat inainta dubita, cu atat parea sa accelereze.
-Urca in masina am spus! zbiera politistul pentru ultima data.
-Mutati masina, nu va incetini!
Doua secunde mai tarziu, dubita scoase un harait al motorului dat de o acceleratie fortata, era gata sa treaca prin masina de politie.
-Iesiti! striga Lucas aruncandu-se din dreptul drumului, cu mainile la ceafa, privind reactiile politistului.
Scena se derula cu incetinitorul, impactul dubei masive fiind unul spectaculos, politistul dandu-si ochii peste cap in ritmul rostocolelilor masinii produse de izbitura. Lucas ramane incremenit la cele petrecute, explozia motorului masinii de politie trezindu-l din transa. Lasa sacosile in urma sa releve o masa de produse acum imprastiate pe tot drumul in timp ce se trase usor in spatele unei ghene de gunoi, izbindu-se cu sezutul de asfaltul rece.
-Nu poate fi adevarat! Daca e mort? E posibil sa moara de la impact, nu? Sigur e mort! Dar totusi..asta inseamna ca nu mai platesc nicio amenda.
Un ranjet dubios ii scapa din coltul gurii, gest anihilat de un scartait.
'' Oare a supravietuit cineva? '' tanarul isi ridica privirea cat sa poata observa mai bine.
Usa dubitei parea sa se deschida greoi, eliberand o silueta masiva, imbracata in negru din cap pana in picioare.
-Acum sa scap de gunoaie... nu putea politia sa stea acasa. Nu e nimic! rosti figura misterioasa privind trupul politistului insangerat la volan, cioburile parbrizului sfasiindui carnea.
Tanarul isi cobori privirea cat sa nu fie vazut desi era curios sa afle cine incerca sa sfideze orice lege.
-Produse imprastiate ... mai era totusi cineva langa nenea justitie.
La auzul acestor vorbe, Lucas intepeni de peretele ghenei, analizand situatia.
-Nu stiu cine esti, dar te gasesc! ragni silueta neagra, mergand in cerc cu pasi marunti si lenti.
''Am scapat de o amenda, acum cum scap de el? '' se intreba tanarul care acum cateva momente era speriat, iar acum nemilos si rece, stergandu-si stropii de sudoare.
YOU ARE READING
The White Rose
Terror-Ma indoiesc ca ai putea descrie normal vreodata pe cineva! -Cand te-am gasit erai stropit de sange, asemenea unui trandafir alb.
