"Cine a spus că iubirea la prima vedere nu există? Atunci acel om nu a avut tinerețe. Dacă nu ai avut nici o poveste ca in basme, nu te grăbi. Nu ai nimic de pierdut." Acestea au fost cuvintele bunicii Dianei. Bunica ei era o femeie independentă, frumoasă, înțeleaptă și mai ales prietenoasă.
De la moartea acesteia, Diana a lăsat bogăția și luxul de acasă ca să meargă la un liceu public și să continuie studiile într-o universitate din România. Viața ei modestă de adolescentă a fost construită in Iași, stând în gazdă în casa unor bătrânei cunoscuți de bunica tinerei.
Diana avea par blond lung, niște ochi albaștrii și un corp de invidiat de toate fetele de vârsta ei cu care cucerea orice privire. Pe lângă frumusețea acesteia mai avea și multe talente. Pictura era una din specialitățile ei, terminând altfel studiile la un liceu de artă și continuând pe acest domeniu.
Iubea pictura pentru că îi aducea liniștea, iar sentimentele ei erau imprimate pe fiecare planșă făcută de ea.
Talentul ei extraordinar era urat de colegii ei, dar și adorat.
Prin relațiile familiei sale bogate, a reușit sa se simtă remarcata in viața pictorilor măreți și in cea a bogătașilor aristocrați și sa pregătească galerii de arta, așezând picturile făcute de ea și vânzându-le. Banii de pe picturi ajungeau sa fie donați diferitelor cazuri speciale, de la copii născuți cu malformație, oameni bolnavi și cerșetori.
Ca sa nu se răspândeasca adevarul despre ea, Diana a făcut tot ce putea sa fie un pictor renumit pe piața europeană cu numele de Viviana și o adolescenta obișnuita din Iași.
Dar dorința ei de a fi și mai mult o adolescenta normala a fost tot mai puternica întâlnindu-l pe el.
- Hei, Vlad!
