CAP6

1.6K 94 11
                                    

   Nu ma puteam bucura, asa cum o făcea bărbatul din fața mea. El, nu mi-a spus că are o fica.... Dacă stiam, dacă stiam nu mai acceptam.
   Eu:De ce nu sta și ea cu noi la masa?
   Îi fac semn cu bărbia, înspre Hara.
  X:Cum s-a manance cu noi la masa? Are de învățat, sau lucruri mai bune, decât să stea cu noi.
   Eu:Mda... De ce nu mi-ai spus că ai o fica?
   Îi șoptesc, în asa fel încât Hara să nu audă.
  X:Mai fi ajutat dacă iti spuneam?
Eu:Nu.
X:Exact.
   Apoi continuă să mănânce. Nu puteam înghiți nici măcar o firmitura de paine. Ea, stătea în sufragerie, privind în gol. Părea extrem de slabă, de parcă în acele haine se află un adevărat schelet.
   Eu:O să plec acum  , mersi totuși că mai chemat.
   Apoi ma ridic în picioare.
X:Te invit și la înmormântare, esti bine venit.
   Și imi zambeste...In zambetul lui, era prea multă răutate.
   Eu:Prefer să nu.
Apoi plec.
   ****
Ajuns acasă, ma duc direct să fac un duș. Ma simțeam mizerabil. Mizerabil ca am fost în stare să ucid pe cineva.... Am lăsat o persoană fără mama, și stiu cum este.
    Lucrul ăsta o să ma bântuie toată viața.
  (Perspectiva Hara)
Nu intelegeam ce caută omul asta la noi în casa, nu intelegeam de ce tata era asa fericit pentru moartea mamei. Nu o vedeam des, nu stătea cu mine mereu... Prefera mereu să plece din casa asta blestemată, și nu o condamn..... Dar acum? Am rămas singura.
    Mama era cea care mă mai salva din mâinile tatei.
   El și-ar fi dorit să fiu băiat, și mereu îi spunea mamei ca daca bebelusul nu va fi băiat, îl va omorâ cu mâinile lui.
   Mama în fiecare seara se ruga să fiu băiat, să nu sufăr din cauza tatei. Însă, Dumnezeu nu a ascultat-o, și i-a dăruit o fată.
    Tata când a aflat a vrut să ma smulgă din brațele mamei, și să ma arunce unde vedea cu ochii. Eram mult prea mică să inteleg ce se întâmplă, eram de abea născută.
    Mama se rugat de el, să ma cruțe... Pentru ca eram un copil nevinovat.
   Într-un final a acceptat să ma țină în viața, însă i-a jurat mamei ca va face tot posibilul ca eu să nu fiu fericită nici măcar o secundă.
   Și chiar sa ținut de cuvânt . Când se îmbăta , iar mama nu era acasă, mereu își satisfăcea nevoiele sexuale cu mine. De multe ori l-am implorat să nu imi mai facă asta, să ma lase în pace.
   Însă el imi zambea, de parcă nici nu imi auzea rugile. Ma zbateam, plângeam, urlam în speranța că cineva mă va salva din tortura asta . Nicio data nu funcționa.
  Tata :Hara! Mișcă aici!
Ma ridic de pe canapea, și încep să merg spre el cu pași mici. Inima imi bubuia în piept de frica.
   Ajuns în dreptul lui, imi las capul în jos, începând să imi fastacesc mâinile pe la spate.
   Tata :Imi pare rau ca a murit... Dar, nu avem ce face, trecem peste.
    Imi venea să urlu la el. Îi părea rau?! De când a aflat ca mama a murit, a fost numai cu zambetul pe buze. Și nici măcar nu părea a fi măcar puțin șocat când a primit vestea.
   Ceva imi spune că el a aranjat moartea ei.
   Tata:Fugi acum în camera ta, maine te duci la liceu. Eu mai beau puțin, apoi ma culc.
   În ciuda faptului că inima imi bubuia în piept, și continua să tipe la mine să nu spun nimic, și să fac asa cum mi-a spus el. Mi-am deschis gura
  Eu:Ar trebui să nu mai bei....
Am regretat imediat ca am spus asta. Imediat m-am trezit cu o palma peste obraz.
   În ciuda dureri, incercam să imi țin lacrimile în frâu.
   Tata :Deci te comporti asa? Am încercat să ma port frumos cu tine, iar tu imi spui mie ce să nu fac?!
   Ma apuca de par, și ma târăște până în camera mea, unde ma tranteste pe jos.
   Tata:Tu ai vrut-o.
Apoi își desface cureaua .
   Eu:Nu.....

Tu esti salvarea mea/P.JM/✨Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum