Doar eu și tu!

Plecarea

Mama ieri a primit o slujbă noua în New York eu una nu am vrut sa plecam însă aici singura nu aveam ce face. Eu nu sunt o fata populara la liceu, am 17 ani am parul blond și sunt mai diferita de alte fete. Cred asta pentru că la liceul toate fetele erau destrăbălate, îmbrăcate foarte sumar nu se mai putea numi liceu. Tatăl meu a plecat când eram mică și nu mai știu nimic de el. Mama este o fire blândă liniștitoare înțelegătoare a avut grija de mine de când eram un purice.
Este ora 7 și la ora 9.30 aveam avion sa plecăm spre New York, aseară mi-am făcut bagajele mi-am luat tot și mi-am pus în cap sa incep o viață nouă nu voi mai fi acea fata timida de care râd toți și își bat joc mă voi schimba. M-am trezit cu greu auzind alarma, am mers spre baie făcând-umi rutina zilnica. O aud pe mama cum striga de jos sa cobor la masa. Îmi iau o rochie neagra cu o palmă deasupra genunchilor și adidași mei albi și cobor la masa. Mama a pregătit clătitele mele preferate cu sirop deasupra. Am mâncat și se făcu ora 8.30 așa că am inceput cu mama sa luam bagajele sa le ducem afara la mașină. Acolo în New York am înțeles că stă sora mamei mele și are un fiu pe nume Cristian, când era mic ne jucam împreună doar că ei au ales să plece nu prea am mai ținut legătura cu ei. Trebuie să plecăm mai arunc o privire prin casă și îmi vin toate amintirile in cap însă de azi am sa incep o viață nouă. Am închis ușa și am plecat la mașină unde mă aștepta mama cu motorul pornit avea un Porsche negru mat ceea ce îmi plăcea la nebunie anul asta trebuie sa dau și eu de permis pentru că mașina am deja un Lamborghini roșu. Am ajuns la aeroport nici nu am realizat când, mama a pus bagajele și ne-am îndreptat spre avion pentru că se apropia zborul nostru. Eu am o frica de înălțimi dar am preferat sa o las pe mama la geam mai trăgeam și eu cu ochiul din când în când pentru că era o priveliște într-adevăr uimitoare. Nu am făcut așa de mult până am ajuns însă au fost zone cu turbulente ceea ce mă speria îngrozitor pentru că atunci când eram mică mă speriam de avioane și de înălțimi. Am aterizat și am început să mă gândesc că peste o săptămână incepe liceul. La aeroport ne aștepta mătușa Linda și verișorul meu Cristian nu l-am mai văzut de mult timp deci nu știu cum arată acum. Am zărit o din priviri pe mătușa Linda și ne-am dus la ea, noi vom locui cu ea deocamdată.
- Mătușa Linda ce bine îmi pare să te văd! am spus luând o in brațe
- Și eu mă bucur să te văd Evelin ai crescut te-ai făcut o domnișoară foarte frumoasa! spuse ea cu un glas entuziasmat.
- Evelin chiar tu ești ? mă întrebă un băiat cu parul brunet înalt bine facut.
- Da eu sunt, tu ești...? am întrebat mirată  pentru că nu știam cine este
- Eu sunt Cristian verișorul tau. spuse el luând-uma în brațe.
Am plecat cu toți acasă unde mătușa Linda pregătea masa. Se auzi un ciocănit la ușă ceea ce mi-a stârnit curiozitatea. Cristian a mers să deschidă și la ușă era...

Sper că va place. Daca aveți ideii puteți să mi scrieți. Îmi pare rau pentru greșeli  daca sunt.