Scrisoarea Unui Sinucigaș

10 0 0
                                    


imi pare rau ca poate nu am fost tot ce ati vrut
desi sunt implinit cu mine si mai mult nu am cerut
am fost doar un chip cioplit dat un pic cu farduri
si am avut o viata ca la 100 metrii garduri
imi cer scuze in primul rand familiei ce-am iubit
si sora mea sa stie ca in final eu i-am zambit
imi cer scuze amicilor ce m-asteptau in miez de seara
sa facem posta o bere si o tigara
imi cer scuze acelora ce le-am iubit dar ma urasc acum
nu v-am vrut decat binele, dar el s-a prefacut in scrum
va port si acum in suflet si vars lacrimi cateodata
zambind sentimental cu gandul la ce-a fost odata
nu vreau lacrimi de durere de la voi, nici suferinta
am avut destul parte de ele cat am trait, as vrea credinta
ca unde eu ma duc, e totul cald si-i numai soare
si frigul mortii si fiorii le las inchise in scrisoare

dilema ce va bantuit mereu are acum o rezolvare
si stiu ca acolo unde merg nu ma lovesc de-aceiasi intrebare
de ce nu razi si tu, ce faci mereu pe suparatul
gandeste-te mai bine poate nu meriti sa-mi vezi zambetul

daca pierdut prin cer o sa ratacesc si nu ma pot odihni
o sa alerg in infinit un infinit de zile, orice ar fi
voi stii ca am lasat cuvinte pentru a va linistii
si am plecat carand povestii si ale mele nebunii
pe geam se picteaza cu sange un trist apusul de soare..
visele neimplinite se destrama in ceata de la o ultima tigare
dar nebunia a inceput sa ma sufoce vad chipuri ale mortii
ma cheama cu ele gravate in lanturi de ghiare pe toti peretii
imi omoara tot, emotiile, sufletul si mintile
a
secvente triste ce ma atrag spre trecut cu a mortii mireasma
si nu incercati sa ma intelegeti nici eu nu mai pot
stiu doar ca nu ma mai suport si am puterea sa termin tot
dar timpul meu s-a scurs acum, clepsidra-i sparta
nisipul amintirii mele se pierde-n vant si... pun punct indata

Final

daca pierdut prin cer o sa ratacesc si nu ma pot odihni
o sa alerg in infinit un infinit de zile, orice ar fi
voi stii ca am lasat cuvinte pentru a va linistii
si am plecat carand povestii si ale mele nebunii
pe geam se picteaza cu sange un trist apusul de soare..
visele neimplinite se destrama in ceata de la o ultima tigare
dar nebunia a inceput sa ma sufoce vad chipuri ale mortii
ma cheama cu ele gravate in lanturi de ghiare pe toti peretii
imi omoara tot, emotiile, sufletul si mintile
a
secvente triste ce ma atrag spre trecut cu a mortii mireasma
si nu incercati sa ma intelegeti nici eu nu mai pot
stiu doar ca nu ma mai suport si am puterea sa termin tot
dar timpul meu s-a scurs acum, clepsidra-i sparta
nisipul amintirii mele se pierde-n vant si... pun punct indata

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Mar 30, 2020 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Dorințe sufletești Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum