Partea a III-a - Capitolul II

44 9 1
                                    

Au trecut deja 3 ani de când stau închisă aici. Probabil vă întrebați ce am făcut în acest timp. Ei bine, ca orice alt elev doar că nu am avut cel mai dorit lucru: LIBERTATEA.  Am făcut 2 ani de școală în închisoare cu profesori plătiți și privind partea bună am luat bac-ul cu o notă chiar bună. Însă de un an stau între patru pereți singură, nu am fost vizitată de nimeni, niciun apel telefonic de la familia mea, absolut nimic.
Astazi e ajunul Anului Nou, iar gândurile mele sunt departe la familia mea, care acum ar  fi așteptat ora 00:00 pentru a-mi ura "La mulți ani!".
Ziua de 1 ianuarie e ziua mea de naștere, mă simțeam norocoasă că sunt născută într-o zi ca asta.
În câteva minute voi împlini 20 de ani, nu sunt fericită deloc. Răcoarea celulei mă face să strâng pătura mai tare lângă corp.
Am oftat încercând să adorm, pentru a nu auzi acel moment când vor fi date artificiile, dar în zadar.
Ușa celulei se deschide, iar gardianul îmi spune:
— Aveți un vizitator, vă rog să mă urmați!
Un ce??? Sper că am auzit bine? Cine s-ar fi gândit la mine  tocmai acum?
Îl urmez pe gardian până în sala de vizite, iar la una dintre mese văd un bărbat brunet, stă cu spatele.
Merg și mă așez în fața lui, iar în acel moment sunetul artificiilor care vestesc venirea noului an mă pun pe gânduri.
— La mulți ani! aud o voce de bărbat la încetarea zgomotului, apoi îmi amintesc unde sunt.
— Tu? Ce cauți aici? spun rece.
— Păi, e ziua ta de naștere, am venit să îți aduc un cadou, nu te bucuri? îmi spune scoțând din buzunarul jachetei un sul de hârtie și un pix.
Mi-l întinde făcându-mi semn să-l deschid.
Îl deschid, iar în el....  

Ucigasul InfoUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum