Five Brothers

Prolog

Stau pe bancã cu frații mei și câțiva prieteni la o bârfã . Un necunoscut se aproprie de noi , îmi face semn sã mã ridic . Fac ce-mi spune. Ne îndepãrtãm de grup într-un loc mai retras sã nu ne audã nimeni.

-Te-ai mai gândit la oferta care ți-am oferit?
-Nu știu ce sã zic , este foarte periculos , nu numai ne punem viața în pericol dar și a întregi familii.
-Crede-mã , familia ta nu va fi pusã în pericol , vei lucra anonim, nu poți refuza sunt mulți bani în joc .
-Mai dã-mi o zi , și promit cã voi da un rãspuns concret.
-Cum dorești , este ultima ta zi , vezi ce faci...
-Bine.

-Hei , cu cine ai vorbit?
Mã uit în spate la omul care a fost acum o secundã aici ..
-Cu nimeni important .
-De când ai devenit așa secretoasã surioarã?
-Dar ce-s cu atâtea întrebãri sunt cumva la interogatoriu???
Îmi iau geanta de pe bancã și am plecat spre casã , cu șușoteli în urma mea , nu le bag în seamã și merg mai departe.

*Acasã

-M-a sunat Alex , e totul bine? S-a întâmplat ceva în parc?
-Lãsați-mã în pace , chiar nu vedeți cã vreau sã fiu singurã ???
-Atâta timp cât ești sub acoperișul ãsta și îți dau educație , mâncare și haine ar trebui sã știu cam tot ce se petrece , așa cã dacã mai ridici tonul la mine domnișoarã putem ține discuția pânã mâine , s-a înțeles?
-O, dar nu e nevoie , m-am sãturat sã știi tu totul , tu oricum ascunzi multe fațã de mine , dar ști ceva voi pleca , sunt sãtulã de voi, îmi i-au lucrurile și plec ...
-Bine , vreau sã vãd și pe asta , unde stai, ce mãnânci , cine îți va spãla hainele , chair vreau sã vãd cum te descurci , într-o sãptãmânã ai sã vii în genunchi sã te primesc înapoi.
-Nu dramatiza așa , am sã-ți arãt contrarul și nu cred cã voi cere eu primul ajutor.
-Bine!!! Pleacã.

Fug în camera mea , scot o geantã din dulap și îndes ce este necesar. Dupã ce termin , îmi iau jacheta neagrã de pe umeraș , mã încalț cu teniși albi , iau cheile de la mașinile mele și plec. Am sã sun mai târziu pânã am sã mã stabilesc sã vinã cineva dupã celelalte mașini.

Dupã aproximativ douã ore îl sun pe bãrbatul misterios și accept oferta în care nu îi include pe toatã familia mea, deci acum fac parte din grup de teroriști , glumesc .... A spus sã ne întâlnim în parcul cu lacul pentru lebede , unde îmi va da toate indicațiile ce sã fac.

-Am crezut cã ai sã renunți , dar m-am înșelat, ești o fatã deșteaptã..
-Lasã prãvãlitul, spune ce ai de spus!
-Bine, uite aici o cheie de la noua ta locuințã .
-Poftim? Am rezervat eu deja , nu e nevoie..
-Taci, și nici sã nu te gândești sã treci peste cuvântul meu , ai înțeles??
-Nu sunt marioneta ta!
-O , ba da ești, o datã ce ai acceptat vei face tot ce îți spun , asta sau familia ta va plãti de greșelile tale.
Nu spun nimic, doar încuviințez din cap , mi-a dat adresa de la noua mea locuințã , si precum cã de sãptãmâna viitoare începem antrenamentul.

Ajung la adresa datã și nu pot sã cred ce vãd. O vilã cu patru etaje, piscinã, jacuzzi și sã mai menționez cã este ditai grãdina. Când mã apropii de casã , porțile se deschid automat . Las mașina undeva mai la îndepãrtare de ușa de la intrare a casei și scot din portbagaj geanta. Mã îndrept spre intrare .

Introduc cheia în ușã și intru într-un hol mare cu pereți înalți , iar mai în fațã sunt scãri ce duc la etajul urmãtor , în dreapta este un lift , unde se pare cã poți merge și la subsol, iar în stânga este bucãtãria . Mã îndrept spre etaj , și îmi aleg o camerã unde sã mã simt ca acasã...... acasã aveam un fotoliu lângã geam unde puteam sã stau ore în șir citind sau învãțând , era locul meu preferat din toatã camera.

Ajungând la etajul 1 drept în fațã este un living unde in dreapta și stânga sunt holuri ce duc spre dormitoare. Merg spre holul cel mai luminos și intru în prima camerã, deschid ușa și se pare cã nu sunt singurã în casa asta, sau am greșit locuința....

-Tu cine ești? Mã adresez bãiatului care stã la birou la laptop.

-Sunt Alex , bine ai venit în frãție , domnul Rose , a dus vorba cã ni se mai alãturã o persoanã , momentan ceilalți bãieți sunt plecați dar când vor veni cu siguranțã o sã-ți placã de ei.

-Poftim, ceilalți bãieți , am crezut cã sunt singurã , cã nu trebuie sã fac parte dintr-un grup , și cum adicã , sunt singura fatã din acest grup??? Sper sã glumești?

-Domul Rose îi place sã facã surprize, și noi am rãmas surprinși cã te-a repartizat în grup cu noi , nu am avut fete pânã acum.

Ies furioasã din camerã și cu pași mãrunți cobor jos lãsând în urmã bagajul , ies în grãdinã și scot telefonul de la spate și îl sun pe domul Rose, cine se crede ãsta sã stau eu singurã cu un grup de bãieți, of , de ce mama ma dat afarã din casã , sau știe de pact, Doamne în ce m-am bãgat??

-Da ??

-De ce mama dracului stau în casã cu un grup de bãieți , am crezut cã voi fi singurã.

-Bunã și ție domnișoara Ana , mã bucur cã mã suni , chiar aveam intenția sã te sun, ce coincidențã.

-Lasã bunele maniere , am nevoie de explicații.

-Pãi o datã ce ai refuzat cã cei doi frați ai tãi nu se implicã , nu am cum sã te las pe cont propriu pentru cã vei îngropatã în prima ta misiune. Iar cu bãieți te vei înțelege e minune , sunt de treabã.

-Trebuia sã fiu informatã de la bunul început..

-Ce mai conteazã , o datã ce ai acceptat , tu vei avea camera la subsol , camerele de la etajul 2 și trei sunt încã în renovare, am trimis deja bãieții sã meargã sã-ți aducã restul lucrurilor și bineînțeles sã nu uitãm de mașini, sunt impresionat cã ești .... sunt întreruptã de o ușã trântitã de perete, îi închid telefonul fãrã sã spun nimic.

Nu vreau sã merg , pentru cã nu vreau sã vãd pe nimeni. Îmi pare rãu cã m-am certat cu mama dar uneori scote tot ce e mai rãu din mine. Mã pun pe leagãn care este prins de un pom mare care ar nuc.

Mã uit pe telefon , nici un mesaj sau apel din partea familiei mele. Mã întristez imediat și o lacrimã îmi curge pe obraz care este șters de o mânã asprã , mã uit la persoana care stã în fața mea . Un bãiat cu corpul bine lucrat , pãrul blond îi scot ochii albaștri ca cerul.

-Deja regreți cã ești aici?

-Nu e asta, m-am certat cu mama înainte sã vin aici, este o persoanã foarte dificilã, aș dori o datã sã mã înțeleagã.

-Pãi dacã ajutã, eu am fost dat la orfelinat imediat dupã naștere, separe cã am fost o greșealã , eu unu îi cunosc, deci nu știu cum sã-ți dau sfat.

-Îmi pare rãu, mã simt jenata , nu ar trebui sã mã plâng.

- Nu e nimic , de aceea sunt aici , oricum mã bucur cã poți sã-mi spui ce te apasã .