CreepyPasta - Where there's light There's also darkness

7

Iau clestele si frânghia din cearceafuri si ma indrept spre scari desculță, ca sa nu fac zgomot.

Ajunsa la etajul 5, ma indrept spre fereastra si las totul jos.
Iau clestele si incerc sa scot barele cat de silențios pot.

Imediat ce reusesc sa desfac una cade.
Din fericire a cazut pe cearceafuri, iar inima a reînceput sa-mi bata.

Continui sa desfac barele pana eliberez fereastra.
Pun barele in colț si deschid fereastra.

De ce as putea lega franghia..?

Ma uit imprejur, dar tot ce vad este usa uneia dintre camere.

Pai.. Cred c-am s-o leg de clanta pana la urma.

O leg bine in jurulclanței si ma asigur daca poate rezista greutatii.
Dupa arunc restul cearceafelor legate intre ele pe fereastra. Din fericire frânghia era destul de lunga.

Ma pregatesc sa merg la Tobias dar-

Tobias: Eli..? *se freaca la ochi somnoros* Ce faci aici?

Elisabeth: *vorbesc in soapta* Shh, vorbeste mai incet.. Am gasit o cale de scapare, vin-o cu mine. Haide sa scapam de aici. *ii spun acestea cu un zambet pe buze*

Tobias: Eu.. Nu pot Elisa... Vreau sa raman aici.

Elisabeth: Dar.. De ce? Daca nu ai un loc unde sa stai poti veni acasa la mine si-

Tobias: Elisa.. Pentru mine nu mai este loc in lumea de afara.. Asta este decizia mea, si vreau sa raman. Ma bucur ca te-am cunoscut, totusi nu voi venii. Sa ai grija, ok? ^^

Acesta imi zambeste larg. Instinctiv il iau in brate. Singurul meu prieten dupa tot ce s-a intamplat.. Nu as fi vrut sa ma despart de el, dar nici sa raman. Acesta nu era locul meu.

Dupa acea lunga imbratisare ne luam la revedere, iar eu incep sa cobor franghia. Toby se uita la mine cum coboram, iar cand ajung cu picioarele pe pamant ma mai uit odata la el.
Tobias ma saluta cu mana de la fereastra, iar eu il salut inapoi.
Imediat incep sa fug drept inspre copaci, fara sa ma mai uit inapoi.

Ajunsesem intr-o padure, dar nu era chiar asa deasa. Probabil eram pe la marginea acesteia.
Incep sa incetinesc pasul pentru a lua o gura de aer si ma uit in jur.

Singura lumina provenea de la luna ce se putea vedea cu greu printre crengile copacilor. Scoarța copacilor era neagra ca si cum ar fi fost arsi, dar acestia erau sanatosi. Si nu mi se parea din cauza ca era noapte.

De odata aud o fosnitura. Cineva mergea, si nu putea fi un animal, parea mult prea mare.
Merg inspre sunet incercand sa nu fac nici cel mai mic zgomot.

Cand reusesc insfarsit sa vad imi dau seama ca am avut dreptate. Era o fata, cam de-o seama cu mine. Parea ratacita. Aceasta dandu-se batuta se aseaza pe jos intre frunzele uscate.
Ma apropii pana ramane doar un copac distanta intre noi. Se pare ca inca nu m-a auzit.

Elisabeth: Ai nevoie de ajutor?

Fata: *se ridica alarmata* C-cine e acolo??

Elisabeth: De ce ai vrea sa stii?

Buzele mi se misca aproape automat, ca si cum nu as fi eu cea care vorbeste. Dar sunt..

Fata: U-unde esti?

Elisabeth: De parca ti-as spune.

Fata:... Macar.. M-ma poti ajuta? M-am pierdut!

Elisabeth: Este vina ta ca umbli afara pe la orele astea.

Fata:.. T-te rog..

Elisabeth: *ma arat in fata ei* Vrei sa te scot de aici?

Fata raspunde cu un simplu da, inca cu vocea tremurata.
O invit sa mearga dupa mine.
Fiind destul de intuneric nu avea cum sa-mi vada fata sau cu ce eram imbracata, asa ca eram in avantaj.
Eu, pe de alta parte, vedeam destul de bine.

Credeti ca o conduceam afara din padure? Ati vrea voi, o duceam tot mai inauntru in padure. Aceasta ma urma fara sa spuna o vorba.

La un moment dat decid sa ma opresc.
Fata era destul de confuza.
Eu ma intorc spre ea si o pun la pamant.
Ii puteam simtii frica.. Si era din cale-afară de distractiv!

O tin de gat, ea zbătându-se sa scape.
Incep sa rad isteric si ma uit in ochii ei cu sete de sange.

Elisabeth: Iti promit ca ne vom distra de minune!~ AHAHAHAHHAHAHAH

Ea incepe sa planga si sa tipe dupa ajutor, dar eram prea adanc in padure ca cineva s-o poata auzi. Eu imi scot cutitul si incep putin cate putin sa ii jupoi pielea.
Fata incepe sa se zbata mai tare, dar nu poate scapa. Din greseala imi da un șut in picior.

Elisabeth: AGH!

ARE TALPI DE FIER?? ITI BATI JOC DE MINE?!

Imi curge sange dar nu dau importanță. Fata nu reuseste sa se ridice la timp, iar eu o imobilizez dinou. Ii fac taieturi adanci pe toata fata in timp ce ea tipa in agonie.

Imi admir capodopera, si inainte sa termin spun cateva cuvinte uitandu-ma fix in ochii ei.

Elisabeth: Se you in hell!

Ii bag cutitul in inima. Rasuceam cutitul de fiecare data cand ii strapungeam pieptul.
Imi continui criza de ras in timp ce continuam sa o strapung.
Terminata treaba mea acolo ma ridic si ma indrept spre iesirea din padure.

Dupa o jumatate de ora ajung la un drum, iar pe partea cealalta a drumului vad barul unde am lucrat acum cateva saptamani.
Ma indrept spre casa fara sa-mi fie frica ca cineva m-ar putea vedea.

Ajunsa in fata locuinței imi dau seama ca politia a sigilato, evident fiind locul unei crime. Rup banda si intru.

Elisabeth: Casa dulce casa!

-----------------------------------------------------------

Prima victima, ar trebuii sa sarbatorim! :")

In capitolul urmator veti avea parte de ceva special facut de mn pt cartea asta. Sper c-o sa va placa, ma apucasem de el chiar dupa ce am terminat primul volum ^^;

Byeeeee! ~