The last hope

   Aud deodata o bufinitura din camera mamei,urc grăbită spre camera ei,intru....dar nu e nimic,totul e normal.Ma duc in camera lui Nikito.Vad calculatorul pe jos,dar el nu era in camera(Stau si ma gandesc si spun deodata)
-Unde esti Nikito?
Stau ce stau dar nu.mi raspunde,ma uit putin si vad geamul spart🥱(hmmm asta chiar e ciudat)
Ma duc spre fereastră  si simt o mana pe spatele meu...Ma sperii si ma intorc repede,dar nu era nimic.Ma gandesc ca Nikito imi trage o teapa.
       Incep sa.l caut,dar tot nu-l gasesc,deodata aud vocea lui de afara  strigând dupa ajutor,ies afara dar nu-l vad,il aud cum striga dupa ajutor si eu panicata incep sa plang ca nu stiu cum sa-l ajut,nu-l gasesc...😔Incep sa tip si sa il intreb
-Unde esti Nikito?Raspunde-mi!!
Oamenii incepusera sa se uite la mine...
Eu mai panicata,auzindu.l cum striga dupa ajutor...
     Incep sa fac urat,sa tip in continuare,ies din curte si incep sa-l caut,(Nikito tot striga dupa ajutor)Eu intrebandu-l in continuare unde se afla!!Dintr.o data vad negru in fata ochiilor...si cad jos.Ma trezesc la spital...
     Imi vad doctora si o intreb:
-Ce caut aici?
Ea imi spune...
-Va crescut temperatura...
(Eu curioasa):De ce?
Ea spunandu.mi...
-Se pare ca nu ati trecut peste moartea copilului dvs...
(Imi dau seama ca tot ce am vazut...si auzit au fost doar in capul meu...)
       Doctora sfatuindu.ma ca trebuie sa fiu consultata de un pshiholog...dar eu mai incapatanata spun nervoasa:
-Nu!
     Doctora iesind din camera mea in drum spre psiholog.Aceasta povestiind-i psihologului tot...acesta veni.
Eu incapatanata spun:
-Nu am ce vorbi cu dvs
    El incercand cu binisorul sa vorbeasca cu mine..
Dupa o ora eu i-am povestit ce sa intamplat...
Eu spunandu.i:
-Copilul meu este viu.😌
Eu incercand sa nu.mi pierd speranta...😔
Ca Fiul meu inca traieste...Asta imi spuneam mereu...ca ma asteapta acolo sus😔Cea ce stiam e ca mi.am pierdut singura mea fericire...😔