- Deci Leila. Eu sunt Aris. Îmi pare bine!spune cu puțină aroganță în voce bărbatul cu ochii albaștri.
- Macăr unuia din noi să îi pară bine, răspund eu, încercând să îi șterg puțin din aroganță.
- Până la sfârșitul nopții, crede-mă că ție îți va părea mai bine.
Încerc să nu îi dau atenție la comentariu, dar simt cum obrajii mei se aprind în fermecătorul roșu aprins, rugându-mă să nu bage de seamă.
Îmi ridic privirea pentru o secundă și îl văd sprijinit de bar, întors spre agitația din încăpere. Are părul șaten închis și scurt, într-o freză lejeră și totuși bine retușată, este înalt și poartă un tricou alb, simplu. Pare să aibă un corp atletic, în perfectă armonie cu înălțimea lui.
Își salută câțiva prieteni și le zâmbește cald, dezvăluind gropițele din obraji.
Înalt, frumos, ochi albaștri, gropițele demențiale, la naiba', de unde ai apărut?
- Dacă te-ai săturat să mă admiri, ce spui să îmi dai numărul tău? îmi spune fără să își întoarcă chipul spre mine.
Mă înroșesc mai tare și îmi bag nasul în telefon, prefăcându-mă că nu am auzit nimic.
Până să apuc să reactionez, se apleacă peste bar și îmi smulge telefonul din mână. Mă uit la el și nu știu dacă să țip ca un copil căruia i s-a furat bomboana, ori să aștept calmă să văd ce are de gând.
- Dacă intru în poze, găsesc și eu ceva indecent cu tine?
- Vezi singur.
- Ce drăguță ești! Ți-a dat mesaj iubițelul.
- Dă-mi să văd, îi zic plictisită.
- Este cam supărat. De ce l-ai lăsat cu seen atâtea ore?
- Nu este treaba ta. Ce vrei să faci cu telefonul meu?
- Fac rost de numărul tău, și până să termine propoziția își scoate telefonul și văd numărul meu pe ecran.
- Te-ai sunat singur? Așa cucerești fetele?
- Nu fetele, doar o fată. Nu mi-ai dat de ales.
- Nu este ca și cum nu te pot bloca.
- Nu mă vei bloca, până la sfârșitul serii, îmi vei pune inimioară în dreptul numelui.
- O păstrez pentru prietenul meu.
- Nu este o problemă pentru mine. Și eu am prietenă.
- Pentru mine este.
- Dacă mă alegi, în câteva minute pot fi singur.
- Așa pur și simplu?
- Mă vrei?
- Nici în visele tale, îi spun rănindu-i orgoliul.
Ceva mă făcea să îmi doresc atenția lui, dar îmi plăcea și să îl atac. Nu voiam să fiu tipa ușuratică pe care a agățat-o la bar, dar nici să pierd ocazia de a-l cunoaște. Mă simțeam atât de relaxată privindu-l, ascultându-i vocea și discutand cu el.
După aproape o oră în care și-a făcut de cap în telefonul meu, a decis să mi-l înapoieze, dezamăgit că nu a găsit nimic indecent sau măcar ceva cu care să mă tachineze.
- Ce faci după ce se închide aici? întreabă sorbind din pahar, uitându-se relaxat spre mulțime.
- Mă duc să dorm.
- Hai la mine.
- Ești nebun?
Mi se părea penibil răspunsul lui și totodată jignitor.
- Nu am zis că te f*t. Am prietenă, ai uitat?
- Încep să regret că mi-am irosit câteva ore cu tine.
- Glumeam cu tine doar, nu mai fii așa înțepată, relaxează-te!
Îl privesc fără să mai răspund, iar în mintea mea se plimbau deja fluturași și inimioare.
Nu înțeleg de ce mă simt atât de atrasă de un necunoscut, dar știu că nu mă pot lăsa purtată de val.
CITEȘTI
Învață-mă să mă iubesc
Novela Juvenil"- Ce vrei să fac? îi șoptesc, în timp ce stăteam lipită la pieptul lui. - Nimic. Este prea târziu. - Orice! Voi face orice pentru dragostea ta. Îmi vând și sufletul, orice, doar spune-mi! - Știi, frumoaso, dragostea nu se cumpără. " "Învață-mă să...
