Învață-mă să mă iubesc

Capitolul 3

"Deranjez?" mă trezește un mesaj în miezul nopții. Pacostea aia cu ochii albaștri și-a salvat numărul ca fiind - newboyfriend.
Zâmbesc timid când realizez că mi-a trezit câțiva fluturași în stomac, dar aleg să îl las cu seen și să mă întorc la somnul meu. În noaptea precedentă a plecat fără să spună măcar la revedere, iar asta mi-a rănit oarecum orgoliul.
Mă trezesc dimineața și observ că nu am mai primit alt mesaj de la el, în schimb Oliver își dorește să ne vedem, așa că încep să mă pregătesc de întâlnire.

Mi se pare greu să-mi recunosc, dar nu-mi pot lua gândul de la Aris. Ceva din interiorul meu își dorește atenția lui, și poate, să insiste încă puțin.
Arunc pe mine o cămașă și o pereche de blugi negri și mă grăbesc spre întâlnirea mea.
Am decis să ne vedem la cafeneaua noastră obișnuită așa că mă urc în mașină și conduc spre locul cu pricina.
Mă așteaptă nervos și iritat, probabil din cauza întârzierii mele, având deja cafelele pe masă și prajitura mea preferată.
- Am ajuns să aștept după tine, frate.
- Scuze, a fost aglomerat la ora asta și abia am găsit loc de parcare.
- Hai să terminăm aici repede, că am chef să ți-o trag.
Nu spun nimic, dar mă uit la el cu o privire tristă. Ne bem cafelele în liniște, în timp ce el butonează telefonul și mă ignoră complet. După ce și-a terminat cafeaua, a plătit și s-a ridicat, făcând semn cu privirea să îl urmez, deși nici nu mă atinsesem de prăjitură.
De obicei, întâlnirile noastre au loc o dată pe săptămână, de fiecare dată în drum spre apartamentul lui, durează câteva ore, apoi plec răvășită spre casă. Nu există nici dragoste, nici pasiune, doar obișnuința.
Am ales să plec cu el cu mașina, lăsând-o pe a mea în fața cafenelei, cu gândul că mă voi întoarce după ea mai târziu. Era momentul perfect acum să îi spun despre ce s-a întâmplat seara trecută cu Aris, pentru că niciodată nu am vrut să ascund sau să mint, și sincer nici nu ma pricep la asta.

- Trebuie să îți mărturisesc un lucru, îi spun privindu-l în ochi, pe un ton serios.
- Suprinde-mă!
- Seara trecută, la bar, a venit un tip care se cam dădea la mine. Am vorbit puțin, dar nimic mai mult. L-am ținut la distanță. Nu vreau să îți ascund lucruri, să știi. Te-ai supărat?
- Ee cum dracu să mă supăr! De acum, lasă-i și să te f*tă. Ți-am zis de atâtea ori că nu mai ai voie să lucrezi în barul ăla, da' tu tot te joci.
Se uită la mine cu ură și dușmănie, de parcă am călcat pe bec. Nu pot să deslușesc ce se întâmplă în mintea lui. I se întunecă privirea și își încordează maxilarul, de parcă ar vrea să mă lovească. Niciodată nu i-am dat motive de gelozie, iar ăsta era primul incident de genul.
Ajunși în apartament, mă conduce în dormitor și își lasă pantalonii jos. Mă ia de păr și mă pune să îi fac sex oral. Mă trăgea agresiv de parcă voia să mă pedepsească.
Nu era un comportament pe care să îl pot accepta așa că mă zbăteam și mă luptam cu el să îmi dea drumu.
- Ia-o curvo, dacă așa îți place! Este bine? Ia că doar asta vrei, p*lă!
- Lasă-mă te rog! îi spun țipând, iar lacrimi încep să îmi curgă pe obraz necontrolat.
Văzându-mă în starea asta, îmi dă drumu și mă lasă să mă așez pe pat. Se îmbracă și se iese din cameră. După câteva minute se întoarce cu două pahare cu vin roșu.
- Liniștește-te, bea ăsta, și îmi întinde paharul.
- Știi că nu beau, nu îmi place.
- Ai încredere, o să te simți mai bine.
- Oliver, iartă-mă. Chiar nu am făcut nimic greșit.
Îmi era frică de agresivitatea lui și de ce ar putea urma, dar am ales să am încredere în el. Sunt sigură că nu m-ar răni.
Beau paharul rapid, încercând să nu simt gustul înțepător, dar la final mă strâmb, neobișnuită cu aroma vinului. Încep rapid să mă simt euforică și amețită, iar picioarele îmi erau grele. Mă întind în pat și îmi așez perna sub cap. Oliver îmi umple din nou paharul și îl întinde spre mine. Îl beau și pe al doilea și deja simt cum nu mai am control.
Tot ce îmi doresc este să se termine repede toată nebunia asta și să mă întorc acasă.
- Pentru una căreia nu îi place alcoolul, ai golit cam repede paharul.
Încep să râd involuntar, lucru ce îl enervează vizibil.
- Râzi de mine?? Ce este așa amuzant?!
Nu reușesc să îi răspund, dar începe să mă dezbrace rapid. Eram amorțită și nu îi puteam fi de prea mare ajutor, dar aud cum se rup nasturii cămășii în mâinile lui. Închid ochii și simt cum o durere puternică îmi radiază în tot abdomenul. Pot spune că niciodată nu a fost fanul preludiului, motiv pentru care de fiecare dată aveam dureri puternice, mai ales în ultima perioadă a relației.
Niciodată nu a avut răbdare cu mine, nu și-a dorit să mă exploreze, tot ce își dorea era o bucată de carne care să îl aducă la orgasm.
Își bagă mâna în părul meu, în timp ce mi-o trage brutal, iar eu încep să țip. Mă durea atât de rău în poziția pe care a ales-o, dar nu mi-a dat atenție. Am început să îl rog să se oprească, dar a continuat până a terminat numărul. S-a dus la baie și m-a lăsat câteva minute să mă liniștesc.
În mintea mea nu era nimic, tot ce îmi doream era să plec acasă, dar știam că nu voi reuși să plec până când nu îmi cere el asta.
Din cauza alcoolului, simt cum începe să mă fure somnul și ațipesc.
Mă trezesc obosită și îl aud vorbind la telefon. Părea să aibă o discuție plăcută după tonul vocii lui, semn că s-a liniștit. Nu reușesc să stau prea mult trează, iar ochii mi se închid la loc.

Este noapte, iar el doarme lângă mine, dezvelit. Îl învelesc și mă duc la baie. Observ alte vânătăi pe brațele și picioarele mele. Îi era atât de ușor să îmi lase semnele astea, dând vina mereu pe mine, că sunt prea sensibilă.
Mă uit la telefon și văd că este 3:45 ceasul. Observ un nou mesaj pe Whatsapp de la newboyfriend.
"Bună."
Fiind încă amețită de la vin, răspund, fără să mă gândesc la riscul pe care mi-l asum.
Decid să plec acasă până să se trezească Oliver, pentru că îmi era teamă de cum se va comporta de dimineață cu mine.
Mă îmbrac în liniște și verific dacă s-a trezit. Din fericire are un somn adânc și nu se trezește nici la cele mai puternice zgomote. Cobor încet pe scări și mă așez pe banca din fața blocului.
Realizez tot ce s-a întâmplat ziua trecută și cât de urât m-a tratat. Mă simt dezgustată și speriată de reacția lui și mi-e frică să mai fiu singură lângă el.
Îl sun pe Mark să vină să mă ia de aici, dar nu îmi răspunde. Nu vreau să urc într-un taxi în starea asta, mai ales la ora asta. Sunt o persoană fricoasă și nu îmi doresc să risc să dau peste un obsedat. Încerc să mă gândesc la cine pot apela la ora asta, dar nu îmi vine nici un nume în minte, iar din gașca mea de prieteni, nu avea nimeni mașină.
Butonez telefonul și aștept cu sufletul la gură să aud vocea de la capătul firului, din păcate sună ocupat.
După câteva minute, telefonul îmi sună.
- Alo?
- Leila, asta este oră să mă suni?
- Dormeai?
- Normal! Ce s-a întâmplat? Ți s-a făcut așa dor de mine, de suni la ora asta?
- Am nevoie de tine...
- Oo, domnișoara inabordabilă a devenit abordabilă?
- Ha, ha. Te rog, nu am cum să plec de aici, poți veni să mă iei?
- Dă-mi locația.
Închide și îi trimit adresa. Este frig afară și încep să nu îmi mai simt mâinile. După câteva zeci de minute, o mașină neagră oprește în fața mea. Mă ridic amorțită și mă îndrept spre salvatorul meu.
Era atât de cald în mașină, dar frigul pe care l-am îndurat aproape o oră își face efectul și încep să tremur incontrolabil.
Ia o bluză din spate și mi-o așează pe picioare, frecându-mi apoi brațele încet să mă încălzească.
- Iartă-mă că te-am chemat, dar frate-miu nu răspunde și...
- Ai băut? Pari altfel.
- Serios? Doar două pahare de vin acum câteva ore.
Își întoarce privirea spre drum și pornește spre casa mea. Îl privesc cu admirație, dar văd cum ochii lui albaștri se întunecă și chipul i se schimbă într-o încruntare, aprinzând totodată o țigare pe care o termină în câteva secunde, urmând ce-a de-a doua.
- Aris, iartă-mă!
- M-ai chemat să te iau de la gagică-tu.
- Da, dar nu am mai băut până acum și sunt așa și mi-era frică să plec cu un taxi și frate-miu nu răspunde.
- Și de ce ai plecat, atunci?!
- Din cauza ta...
- A mea?! își întoarce privirea șocat spre mine și aproape oprește mașina.
- Da... i-am zis de tine și uite, îi arăt vânătăile de pe braț prin cămașa aproape ruptă.
- Nu ai auzit de secrete?
- Nu îmi plac secretele.
În mașină se lasă liniștea, așa că dau volumul mai tare la radio. Încep să fredonez versurile melodiei și îl văd cum dă să râdă.
- Dacă aș fi avut ce săruturi să îți înapoiez, aș fi făcut-o!
- Scuze, m-am lăsat purtată de melodie, îi spun roșind.
- Nu te scuza, nu ai voce, dar îmi place să te ascult.
- Yey! Am primul meu fan!
- Și ultimul, cu siguranță!
Începem să râdem amândoi și continuăm drumul fredonând fiecare melodie de la radio. După jumătate de oră oprește în fața blocului meu și îmi face semn că am ajuns, trezindu-mă din transă.
Mă pregătesc să cobor din mașină când mă prinde de braț și dă să mă sărute.
Se oprește la 2 centimetri de buzele mele și îmi mângâie obrazul.

- Rămâi datoare pentru favoarea din noaptea asta, apoi se apleacă peste mine și îmi deschide portiera, dându-mi drumul.
Mă simt mai amețită și pierdută după gestul lui, decât m-am simțit de la vin, dar cobor din mașină și mă îndrept spre apartament.