Dorința arzătoare

Aceeași viață cotidiană

   Aceleaşi feţe plictisite treceau pe lângă mine şi intrau în sălile de clasă. Nu era nimic nou în liceu, poate doar una, doua plante puse pe pervazurile geamurilor prin care soarele își arunca razele sau vreun elev nou venit ce isi căuta dulapul si clasa.

Intru in aceeaşi clasa de 4 ani de zile si mă aşez langa veche si foarte buna prietena, Khloe

Khloe: Hei! Ce-i cu fata asta posomorâta?

-Da, salut... nu neapărat posomorâta, insa nu sunt aşa entuziasmata sa încep ultimul an de liceu, am nevoie de vacanta de vara dubla...poate chiar tripla

Khloe: Eiii, haide, nu va fi chiar aşa de rău.

-Daca o sa se întâmple ceva rău anul asta, tu vei fi de vina.

Khloe: Okey

Profesoara intra in clasa si ne saluta ca de obicei, apoi citeşte numele noastre de pe o lista...

DUPĂ TERMINAREA CURSURILOR

Mama: Si cum a fost astăzi la liceu?

-Se putea si mai bine.

Mama: S-a întâmplat ceva, scumpo?

-Nu.

Tata: Monica, iţi dai seama ca Mirei nu i-a priit şcoala după o vacanta distractiva.

   Numai distractiva nu a fost vara mea. Tata crede ca daca stau toata ziua închisa in casa si forţata de ei sa invat pentru examenul de la sfârşitul acestui an şcolar, mă distrez. Nu vreau sa mă gândesc cat de disperaţi o sa fie când o sa mai fie doar câteva saptamani pana la examen, probabil nu o sa mă mai lase nici sa dorm, doar sa stau cu nasul in carte. Mă gândesc doar la momentul in care voi putea pleca la facultate si nu o sa mă mai controleze cum vor ei de parca as fi doar o fetita de 5 ani.

Mă duc sus in camera mea numai sa nu ii aud pe ei. Nu cred ca ştiţi acel moment in care deşi sunt părinţii tai si in adâncul tău ii iubeşti, dar ii si urăşti. Norocul meu este ca nu am teme, ca altfel ar fi fost aici sa-mi spună "Mira, da-mi telefonul, te rog. Nu vreau sa te deranjeze in timp ce inveti".

Muzica din caşti mă linişteşte puţin si mă duce cu gândul la visele mele...

Zilele tot trec, si trec, si iar trec, si intr-o zi se întâmpla ceva ce nu e "ca de obicei"

Profa: Avem un coleg nou de mâine, copii. Ştiu ca deja grupurile in aceasta clasa sunt făcute, dar va rog sa îl integraţi si pe el in grupul vostru. Băieţii cu fotbalul, de asemenea, el va fi si in echipa, aşa ca primiţi-l cum se cuvine fiindcă, din cate mi s-a spus, este destul de bun.

Khloe îmi zâmbeşte si îmi dau seama ca vrea sa fie cu el. Khloe a fost cu toţi băieţii drăguţi din liceu care joaca fotbal, iar eu am fost cu un singur băiat care era fiul unei prietene de a mamei....

ACASĂ

Mama: Ceva nou pe la şcoala?

-Pai... o sa avem un băiat nou de mâine.

Tata: Mira, anul asta sper ca nu iţi sta gândul la băieţi

Tonul cu care a vorbit mă enervează la culme.

-Nu, tata...

Plec de la masă, deși nu am terminat toate legumele si am mâncat doar carnea, iar mama o sa se înfurie, insa chiar nu vreau sa le mai ascult vorbele.

Cam scurt primul capitol, însă mă voi revanșa. Cea din poza este Mira William, personajul principal al acestei cărți. Inainte de o replica al unui personaj, voi pune numele acestuia, iar cand este replica Mirei pun doar linie de dialog. Sper sa va placa!