Moșia lu' Addison Di'Mato.

Cap. 2- Adevărul

Peste ceva ore nu mai simt nimic sub mine, apoi ceva rece. Super se pare că iar am căzut din pat. Sperând că nu am făcut atât de mult zgomot, ma ridic de jos și îmi iau telefonul în mana și ma uit cât este ceasu. Era 5 dimineața. Cum somn nu mai am, decid să cobor în bucătărie.
Ajung acolo caut să văd ce e prin frigider. Cum nimic nu îmi convine, ma apuc și fac clătite. Caut ingredientele și le pun pe masa din bucătărie. După aproximativ o oră termin clătitele și fac curat. Este ora 6:10 și soarele trebuie să răsară. Îmi pun niște clătite pe o farfurie,  lăsând și pentru restul familiei și plec să văd moșia bunicilor. Au schimbat mult într-un an. Ma îndrept spre gradina de legume și vad că e ceva buruian printre legume.
  Mănânc 3 clătite  și farfuria o pun pe o bancă și merg să curăț buruianul. Știu ca sunt o domnișoară și chestii dăstea, dar îmi place să lucrez. Peste 40 de minute, buruianul nu m-ai exista. Acum ceasul fiind undeva pe la 7:00. Iau farfuria cu cele 3 clătite ramase și merg în continuare sa vizitez moșia.  Peste câteva minute de mers, văd un foișor și pe cineva acolo. Mă apropii și îl văd pe Zayn dând cu lac pe suprafața lemnului.
-Bună dimineața! spun eu, ceea ce îl face să se sperie și să se întoarcă. Atunci când ma vede se calmează și începe să râdă.
- Se pare că la tine e o dimineața mai bună!
- Poftim? Am ceva pe față?
  - Pe fața ta nu, doar că mai nou se muncește în pijamale.
  Ma uit la mine și îmi vine să mă dau cu capul de pereți. Am uitat să mă schimb de pijamalele mele cu rățuște și unicorini.
- În apărarea mea sunt comode.
- Dacă tu zici! apoi se întoarce din nou la lucru.
-Și cum de nu ești la masă?
- Păi cum vezi și tu lucrez, dacă dă mai tare căldura o să mor aici. Încă nu am mâncat, mânăc mai târziu.
- Poftim? Cum să lucrezi pe stomacul gol? Uite! și îi întind farfuria cu cele 3 clătite rămase din cele 6 luate de mine.
- Mulțumesc, dar nu mânăc.
- OK.  îi las farfutia pe masă și plec să mă schimb.
  Îmi fac rutina de dimineață și acum nu mai arat ca un zombi umblator.
  - Cobor în sufragerie și îl vad  pe Zayn, cu farfuria gola. Dar nu era singur, era și bunica cu bunelu și tata.
  - Nu mai avem lac pentru foișor! zice Zayn.
  - Nu mai avem aici. Trebuie sa mergem până în oraș dar e departe și mașina mea a făcut pană iar mașina lui Richard nu urcă până aici. spune bunicul
  - Nu-i problemă, merg eu sa iau. Mașina mea nu are pană și urcă pana aici. E mai bine ca nu am venit cu mașina joasă. Singură nu ma duc, ca nu știu ce sa cumpăr. Tata poți veni cu mine.
- Nu pot scumpo. E multă treaba aici. Poți să îl iei pe Zayn.
  Când aud chestia asta ma uit la Zayn și el face același lucru.
- OK. zic și dau din umăr. Merg sa îmi iau cheile de la mașină.
  Peste ceva timp ajungem amundoi la mașina mea.
- Ma mir că nu ai un BMW sau un Audi. spune el uitându-se la masina mea.
  - Da, nu prea îmi place să mă flexez cu mașini scumpe, cum fac unii din prietenii mei.

    - Hai, urci?
După jumătate de oră de mers în liniște, niciunu dintre noi nezicand nimic, Zayn decide să spargă gheața
  - Șii cum te-ai hotărât să te muți aici să lucrezi?
  - Oo nu, nu ma mut de tot stau pana la începutul lui august aici.  Atunci am admiterea la facultatea de drept din Los Angeles, acolo unde locuiesc eu. Tu?
  - Avocată? Eu lucrez aici de anul trecut. Vreau să îmi strâng banii pentru a deschide o cofetărie în San Francisco.
  - Atunci știu de unde să vin să îmi i-au ceva ca și desert.
-Șii cum de te-ai decis sa dai la facultatea de drept?
- Păi îmi place să fac dreptate. Nu vreau să știu că un om nevinovat face închisoare.
- Interesant! Și tu ai prieten?
Când am auzit chestia asta am pus frână bruscă.
   - Auzi, nu cred că trebuie să știi totul despre mine. Adică te cunosc de câteva ore. Dacă crezi că mă agăți nici o șansă băiețaș!
- Așa sunteți toate!
- Poftim?
- Nimic, lasă.
  Auzi la el, poate îl las aici și sa meargă singur pana la magazin. Timp de câteva ore nimeni nu a zis nimic. Suntem înapoi la moșie după 5 ore căci am căutat după nenorocitul ala de lac și abia l-am găsit.
  Ajunși la moșie înapoi o văd pe buni la florile de lângă casă.
  - Ce faceți copii?
  Nici unu din noi nu răspunde. El o ia la stânga și eu intru in casă.
- Tineri din ziua de azi!
 
  Este ora 18:00 și e timpul să merg să  iau cina. Ajunsă în bucătărie îmi vad bunicii și pe tata. Bunica pune masa și toți începem sa mâncăm când deodată  pe ușă intra o femeie de vârstă lui tata și Zayn în urma ei .
  - Iubitule am venit! zice femeia către tata apoi se duce. Femeia arată aproape ca o pițipoancă, măcar era cât de cât acoperită.
  Ma uit la bunica ciudat și ea la mine și șoptește un îmi pare rău. Am trântit furculița cu putere pe masă și am atras toată privirile asupra mea.
   - Addison ea e viitoarea mea soție. Monica ea e fiica mea Addison.
  Asta e picătură ce a umplut paharul. Nici nu a trecut un an decând s-au despărțit și tata deja a înlocuit-o. Mama plânge și nu doarme nopțile iar tata deja își reface viața.
    - Bunico, spune-mi ca nu e adevărat! Știai? îi spun în română.
- Din păcate da.  spune și ea în romana dar mai în șoapte.
- De cât timp sunt împreună?
- Mai mult de un an!
- Va urăsc! Reușesc să spun și ma ridic de la masă, trântind scaunul și alerg în camera mea unde o încui. Ma așez lângă ușa și plâng. Îmi iau telefonul și o sun pe mama
-Ma-mama..  spun în timp ce plâng
- Scump-o ce ai pățit?De ce plângi?
- De ce nu mi-ai spus? De ce nu mi-ai spus ca tata te înșela? De ce nu mi-ați spus adevărul?
  - Off draga mea..
- Mamă nu ezita. Spune acum!
- Îl iubeai prea mult pe tatăl tău și am văzut ca de mine nu te-ai atașat prea mult. Când am aflat ca m-a înșelat, am discutat și am decis să i-au vina asupra mea. Știu ca sunt mai strictă, dar te iubesc.
- Mama, vin acasă.
- Bine, scump-o te aștept!
- Pa mamă. Te iubesc!

Închid telefonul, îmi șterg lacrimile și încep să împachetez.