HOW TO DESTROY THE WORLD

Partea cu umilitul

Daca stia asta insemna ca stia si ca il urmarisem prima data cand se ruga. Cand eram pe muchie de cutit imi placea sa imi strang pumnii tare pana nu imi mai simteam degetele de durere dar o mana imi era intr-a lui iar cealalta in raza lui vizuala asa mi-am muscat discret interiorul obrazului pana cand am inceput sa simt ca locul unde imi erau dintii se incalzea, semn ca sangele se strangea acolo gata sa iasa in cazul in care eu as fi muscat mai tare.

Era interesant ca ma gandeam doar ca ma facusem de ras in fata lui in loc sa ma gandesc ca el a reusit sa ma simta cand eram dupa usa. Daca spunea adevarul atunci insemna ca doar s-a prefacut surprins de prezenta mea in camera, dar ar fi scapat mai repede daca ar fi cautat patul si s-ar fi prefacut ca doarme.

-Cum... M-am oprit din vorbit gandindu-ma la simturile ce mi s-au dezvoltat miraculos peste noapte, la urma urmei ceea ce zicea el nu era imposibil si eu nu ar trebui sa ma mir.

-Inteleg.

-De ce ma urmareai? Tonul lui era serios si acuzator iar felul in care se uita la mine ma facea sa ma simt si mai umilita decat eram dar nu voi lasa pe nimeni sa ma faca sa ma simt asa vreodata.

-Noaptea trecuta Paul a spus ca la ora unu erai plecat iar azi, prima data cand am venit aici, am vrut sa te intreb unde ai fost pentru ca e periculos sa fii singur la ora aceea. A doua oara am trecut din intamplare pe aici iar a treia, adica asta, a fost pentru ca Paul m-a rugat sa iti aduc ceva de mancare.

-In acea noapte am fost la parintii mei.

-Si ai plecat la ora unu noaptea la ei, la ce ora se culca familia ta de obicei?

-M-au sunat ca vin sa ma duca acasa dupa ce au aflat ca si a doua trupa de politisti disparuse, nu au dormit toata noaptea de grija mea.

-Inteleg, scuze atunci ca ti-am invadat intimitatea. Mi-am folosit cel mai nepasator ton si am dat sa plec. Am ajuns pana in fata usii dar nu puteam ramane suparata pe Nathan. Un ras sanatos m-a luat prin surprindere stricand toata atmosfera tensionata iar cand m-am intors spre Nathan avea ochii deschisi si se uita cu drag la mine. Ma pacalise.

-Cu ce ocazie ai decis sa iti deschizi ochii?

-Imi era frica ca tu chiar vei pleca fara ca eu sa reusesc sa te vad macar o data.

-Daca e asa, atunci de ce nu ai deschis ochii inainte, vad ca puteai sa o faci.

-Nu, abia acum o pot face.

-Cand imi vei spune si mie de ce?

-Cand o sa consider ca tu si Celeste sunteti destul de pregatite sa acceptati.

In ultimele ore am vazut atata sange cat sa compenseze cei saptesprezece ani ai mei in care nu il vazusem aproape deloc si cu toate astea nu eram destul de pregatita. Totusi mai era ceva in neregula. Ce legatura avea Celeste? Daca ii placea de amandoua ai nu stia pe care sa o aleaga?! Nu avea rost sa intreb pentru ca nu aveam sa primesc un raspuns concret. Eram sigura ca satanista stia raspunsul la intrebarile mele-nu si cea cu mine si Celeste, ar fi ciudat...-nu puteai sa spionezi tot timpul oamenii si sa nu te alegi cu nimic.

-Atunci ne vedem cand o sa fiu pregatita. I-am spus lasandu-i cheile lui Paul pe masa si plecand din camera. Ghici unde mergeam?

---------------------------------------
TITLUL URMATORULUI CHAP: Rosana, nu ii voie sa iti orbesti prietenii!

PS: daca cineva vrea dedicatie sa-mi spuna