Artemis

capitolul 1

Îmi trec degetele peste rochia din satin în timp ce mă indrept spre etajul vilei.

Privirea mea scaneaza întreg livingul împânzit de invitații tatălui meu în în ce palmele mele se asigura ca materialul nu o să dezveleasca mai mult decât este necesar, ajungandu mi doar pana la jumătatea coapselor .

După ce parcurg ultimul rand de scări îmi îndepărtez bretonul și încep să pa
tranversez holul indreptandu mă spre biroul tatei.

Sunt foarte rare dătile în care pătrund  în aceasta încăpere iar când o fac nu petrec mai mult de câteva minute.

Am cules pachetul de țigări uitat pe biroul tatei și eram pregătită să părăsesc încăperea însă câteva chicote reușesc să mă proptească în loc și să mă încrunt.

Tresar violent atunci când ușa este deschisa zgomotos, ajungând sa se lovească de perete.

Maxilarul mi se inclesteaza iar degetele strâng cu putere pachetul de țigări în timp ce privirea îmi este pironita asupra lui Kai ce se sărută apăsat cu Lu.

Lu își plimba palmele pe pieptul său încă acoperit de tricou în timp ce Kai zâmbește în timpul sărutului, incercand în același timp sa închidă ușa în urma lor.

Nu sunt conștienți de prezenta mea  fiind mult prea absorbiți de moment .

Însă când Kai își ridica privirea înlemnește la vederea mea.

Lu își îndepărtează lent chipul de al său, privindu l cu o cuta adâncă între sprâncene .

Atunci când ii urmează privirea lui Kai, mă observă.

Privirea mea coboară asupra palmelor sale ce sunt încă lipite de pieptul iubitului meu .

Se îndepărtează ca și arsă de Kai neștiind ce sa facă cu brațele.

Privirea ii coboară în podea însă nu a reușit să și mascheze la timp imbujorarea .

-Puteți aștepta până ies ca să vă continuați micul spectacol.

Le adresez iar apoi ma desprind de birou, indreptandu mă spre ușă.

Ma opresc în loc atunci când realizez că iubitul meu sau mai bine spus, fostul meu iubit, nu are nicio intenție de a se feri din calea mea.

Expir ușor pe nări înainte de a îmi ridica privirea asupra lui.

-Dă te din calea mea Kai.

Ii mărâi cuvintele .

Suferința cât și regretul ce i se citesc pe chip nu mi pot înmuia sau pune la îndoială hotărârea .

-Iți pot explica iubito !

Încearcă acesta să se justifice .

-Să nu mi mai spui niciodată așa!

Il atenționez indreptandu mi degetul aratator de la mâna libera în direcția lui.

-De cât timp?

Întreb în timp ce mi rotesc chipul în direcția în care se află Lu, însă îmi păstrez privirea asupra unui punct inexistent din încăpere .

Trădarea venita din partea celei mai bune prietene este mult mai greu de acceptat cât și de suportat fața de cea primita din partea persoanei iubite.

-De trei luni.

Îmi răspunde cu glasul ușor răgușit și mi dau seama că a început să plângă .

Crudul adevăr mă lovește direct în suflet, simtindu l cum se strânge într un mod dureros.

Îmi redirectionez atenția asupra lui Kai .