Dragoste Pe Două Roți

Capitolul 6

Au trecut 2 zile de când nu am mai ieşit din casă, de când nu am mai vorbit cu cineva, de când nu am mai fost la muncă...de când nu am mai vorbit cu Mark. Azi vreau să îmi deschid telefonul, să văd dacă m-a căutat cineva. Mark nu a îndrăznit să vină la mine acasă dar în schimb dădea târcoale prin fața casei mele. Cobor în bucătarie şi iau telefonul de pe masă. Îl aprind, am 27 de mesaje de la şeful meu, 35 de apeluri pierdute de la Mark şi încă 5 mesaje de la el. Încep sa citesc mesajele primite de la şeful meu, îmi spune:

- Eşti dată afară, nu permit să pleci când vrei tu de la muncă (asta m-a surprins puțin mai ales că eu eram după program acolo şi puteam să plec oricând) dacă ai probleme în viața ta amoroasă ar fi cazul sa le rezolvi acasă nu la mine în bar!

Încep sa îi spun:
-Nu o să vă mai deranjez, stați linistit. Vreau să îmi dați banii pe zilele lucrate de mine. O zi buna!

Deschid mesajele de la Mark îmi spune:

-îmi pare rau pentru ce ai văzut în bar...
-Pot sa îți explic cum a stat toată treaba, raspunde-mi la telefon te rog.
-De ce ai închis telefonul?
-Cand îți deschizi telefonul suna-ma!
-Ce e cu tine?

Închid telefonul şi îmi aprind o țigară, nu înțeleg de ce mai vrea să vorbim, cărțile sunt date pe fața nu are rost să ne mai batem capul. Trag tare din țigară şi încerc să mă linistesc.

Azi bunica trebuie să vină acasă, de fapt trebuia sa fie venită, dar cine ştie, poate mai vrea să stea acolo. Vibratul telefonului mă scoate din gândurile mele, răspund fără să văd cine e.

-Alo?

De pe partea cealaltă se aude vocea lui Mark nervoasă care îmi spune:

-În sfârsit ai deschis si tu telefonul ăla!
-De ce m-ai sunat?
-Voiam să ştiu că eşti bine, şi...
-şi?
-Vreau să îți explic faza din bar cu...
Nu îl las sa termine si îi spun pe un ton nervos
-Nu ai ce să îmi explici, faptul e deja consumat şi nu mai e nevoie să dezgropăm morții.

Îi închid telefonul în nas, si urc la mine în cameră.
După cateva ore mă duc pe balcon să fumez o țigară, sunetul motorului îmi face ca inima să bată cat mai tare, opreste în fața casei şi aud cum bate nervos în usă, mai are puțin si o dărâmă. Deschid usa, dar nu de tot, o deschid cat sa mi se vadă jumatate din față. Îl vad pe Mark, aproape că îmi dau lacrimile dar mă stăpănesc, îl întreb:

-Ce mai vrei?
-Vreau să vorbim, deschide usa!
-Nu mai avem ce sa vorbim.

Dau sa închid usa dar el pune piciorul în prag, se uita urât la mine iar eu îi spun:

- Ia-ți piciorul din prag!
-Nu!
-Numai avem ce să discutăm Mark (încep eu să țip la el) du-te la curva ta! Du-te la aia care îți poate oferi ceea ce eu nu pot, pentru ca e prea devreme, pentru ca eu nu sunt ca ele!

Lacrimile curg şiroaie pe fața mea. El e foarte serios, îi vad ochii roşi, posibil ca de nervi. Ia piciorul din prag si pleacă fără să se uite înapoi. Închid usa, şi mă las în jos sprijinindu-mă de uşă.

Seara a trecut repede, am adormit plângând şi cu gândul la el. Mă trezesc la ora 12:00, mă duc la baie, mă spăl pe față si pe dinți. Când cobor scările o văd pe bunica cum asează lucrurile în sertaruri. Mă duc la ea şi o iau în brațe, îi spun că mi-a fost dor de ea, iar ea mă sărută pe frunte.
Cafeaua era deja făcută, clătitele cu ciocolată căpșuni şi banane sunt aranjate pe un platou. Încep să mănânc, iar dupa vreau să mă duc afară să fumez, dar nu mai am țigări.
Urc la mine în cameră și îmi iau o pereche de blugi negri pe mine tăiați în genunchi și un tricou larg negru. Îmi iau și portofelul cu gândul să mă duc la bar să vorbesc cu șeful meu de bani.
Cobor repede scările şi îmi iau ramas bun de la bunica.