- Te-ai gândit că, de fapt, îți bați joc de tine? îmi șoptește Eliza în timp ce ne prefăceam atente la tablă.
- Hai să fim atente la curs și mă cerți în pauză.
- Mergem să mâncăm ceva ora următoare?
- Eliza, tu și chiulul?! Multe s-au schimbat. Nu vreau să ratez o astfel de ocazie.
- Am nevoie de mai mult timp să te cert.
După ce ni se predau sarcinile pentru acasă, fugim fericite spre cafeneaua de lângă campus. Ne comandăm câte o cafea și o pizza mare și ne continuăm discuția.
Nu am putut să îi ascund întâlnirea cu Vlad, am pus-o la curent cu toate detaliile, iar reacția ei a fost cea pe care o așteptam. Am primit un mare și incontestabil NU!!!
- Unde rămăsesem Leila?
- Prefer să nu îmi amintesc. Știu că am făcut o gafă cât mine de mare. Nu se va repeta.
- Ai înnebunit de-a binelea? Tu erai ca o floare! Pură, inocentă, uite unde ai ajuns din cauza unei inimi frânte! Amantă? Amanta celui mai bun prieten al dobitocului? Nu pot ține pasul cu tine.
Terminăm discuția și plecăm fiecare spre casa ei. Eram obosită și fizic și psihic, dar nu îmi doream să mă întorc în apartamentul ce încă avea amprenta amintirilor lui.
Las frigul de afară să mă îmbrătizeze, în timp ce îl aștept în fața blocului, cu inima în extaz.
Îmi era poftă să îi simt parfumul și de un sărut ce îmi potolea dorul de el.
După câteva minute oprește în fața mea, mașina lui albastră.
Vizibil intimidată, roșind, fâstâcită, mă așez pe locul din dreapta lui.
- Mi-ai lipsit, nesuferito!
- Nu au trecut nici 24 de ore de când ne-am văzut, spun râzând detașată.
- Aș vrea să te am lângă mine 24 din 24. Nu mă satur cu puțin.
- Și nevasta ta ce-ar zice?
- De asta ai vrut să ne vedem? Vrei să îmi strici starea? Hai să facem o înțelegere. Dacă vrei să fie ceva între noi, nu discutăm decât de noi!
- Ce facem în seara asta? întreb cu zâmbetul pe buze.
- Ne iubim!
- Ești nebun! mă înroșesc imediat și încep să mă bâlbâi.
- Ești adorabilă când roșești. Mă atragi mai tare.
- Termină!
- Doar dacă mă ajuți tu.
- Hai să nu ne mai gândim la prostii. Ce zici să bem un suc pe malul mării?
Muzica și luna, ce am făcut și azi-noapte.
- Fie, opresc la OMV să iau de băut, vrei și altceva?
- Nu. Poate doar ceva dulce.
În câteva minute oprește mașina în parcarea unei benzinări și se conformează planului meu. Îl văd că se întoarce cu brațele pline cu ciocolate, bomboane și câteva sticle de suc.
Ajunși pe malul mării, începem să ne savurăm dulciurile, vorbind despre lucruri banale. La un momentdat ceva din vocea lui sau din modul în care mi-a vorbit, a aprins în mine o durere foarte cunoscută. Începea să mă doară sufletul. Golul pe care l-a lăsat Aris începea să sângereze chiar în momentul acela.
- Vreau să mă ții în brațe, nu vrei să ne mutăm pe bancheta din spate? îi spun șoptind.
- Hmm, îmi place cum gândești, nebunatico!
- De ce strici momentul? Voiam să stau întinsă în brațele tale, să mă mângâi și să te joci cu părul meu, fără să ne stea asta în cale, îi fac semn spre cutia de viteze și golul dintre scaunele noastre.
- Mă vrei aproape deci? îi simțeam aroganța din zâmbet și fără să mă uit la el.
- Da. Mulțumit?
Ne mutăm în spate și nu puteam fii mai mulțumită de decizia mea. M-am așezat în poala lui cu picioarele întinse pe banchetă și cu capul sprijinit pe pieptul său, îmbătându-mă cu parfumul dulce al lui Aris. Avea trupul cald și atingerea lui mă liniștea. Totul se simțea perfect, muzica era potrivită pentru momentul nostru. Stăteam ochii închiși și puteam jura că sunt cu bărbatul pe care îl iubesc.
- Ninge, îmi șoptește el, întrerupând liniștea din mintea mea.
Îmi îndrept privirea spre geam și observ fulgii mari ce se topeau la contactul cu suprafața.
- Vreau să rămân așa pentru totdeauna, îi spun închizând ochii.
- Chiar simți asta?
- Mă surprinde și pe mine, dar da! Chiar simt asta.
Se apleacă spre mine și mă sărută, strângându-mă puternic în brațe. După câteva secunde simt cum sărutul lui devine mai dominant, plin de dorință, iar brațele din jurul meu mă apasă spre el. Simt cum mâna lui stângă era deja în pantalonii mei, făcând un joc subtil, ce mă aprindea din interior.
Gem încet și mă arcuiesc, lipindu-mă mai tare de pieptul lui. Simt cum obrajii sunt pe cale de a-mi lua foc, iar buzele mă ard de la toată dorința pe care mi-a provocat-o. În mintea mea nu există nimic acum, decât plăcerea incredibilă pe care mi-o oferă, atingându-mă în zona cea mai sensibilă.
Se rupe din sărutul nostru și parcă îmbătată de dorință, deschid ochii, surprinzând un zâmbet cald și o privire drăgăstoasă.
Nu am simțit niciodată liniștea asta în brațele unui bărbat care nu m-a mai avut. Deși era prima dată, totul se simțea de parcă corpul meu a mai fost atins de el, de parcă îmi cunoștea deja fiecare centimetru, fiecare reacție, fiecare dorință. Mă simt pierdută din ce în ce mai rău, pătrunsă de plăcere și extaz.
- Ești a mea... au fost cuvintele lui, urmate de mii de artificii în corpul meu.
Simt cum un fior de gheață îmi eliberează corpul de orice presiune și îmi relaxează fiecare mușchi, apoi încep să tremur fără control. Își lasă capul pe spate și închide ochii, lăsând un zâmbet larg să îi radieze pe chip. Mă uit la el complet fermecată și nu pot decât să îi mângâi obrazul și să îl sărut pe buze.
- Nu te las să pleci niciodată. Ești a mea!
Tot momentul nostru a fost întrerupt de tonul de apel al telefonului lui. Oftează și îl ridică uitându-se plictisit la ecran. Un fior de teamă mă seceră când văd numele apelantului.
- Da Aris, ce este? Sunt prin oraș. Da am treabă. Nu pot frate. Aha. Hai ne auzim, sunt puțin ocupat, dacă înțelegi ce vreau să zic. Pa.
Aruncă telefonul jos, apoi îmi dă un sărut pe frunte, plimbându-se cu palmele fierbinți pe spatele meu. Îmi așez capul pe umărul lui și închid ochii, lăsându-mă purtată în continuare de val.
Simt că lângă el pot să uit de tot, să uit de tot ce mă doare și sper ca de acum să nu mai existe nicio rană.
- Ce faci? îl privesc în timp ce făcea un semn pe geamul aburit.
- Îți fac o declarație.
- Nu pot să îmi dau seama, este prea întuneric.
- Lasă, o să o vezi cândva.
- Ce scrie? Sunt curioasă de fel.
- Îti spun altă dată. Trebuie să mergem, se face dimineață.
Ne îmbrăcăm și lăsăm atmosfera romantică să se risipească. Parbrizul era acoperit în întregime de zăpadă, iar afară totul era învăluit în alb. Ajunsă în fața blocului, mi-e greu să îmi iau rămas-bun, dar cu inima grea și zâmbetul trist, cobor din mașină și mă îndrept spre casă - locul unde mii de gânduri și răni se vor aprinde.
CITEȘTI
Învață-mă să mă iubesc
Genç Kurgu"- Ce vrei să fac? îi șoptesc, în timp ce stăteam lipită la pieptul lui. - Nimic. Este prea târziu. - Orice! Voi face orice pentru dragostea ta. Îmi vând și sufletul, orice, doar spune-mi! - Știi, frumoaso, dragostea nu se cumpără. " "Învață-mă să...
