Labirint de sentimente

Capitolul 6

   >Din perpectiva lui Cristian<

Dorinta era arzatoare, inima imi batea cu putere si imi spunea sa sar pe ea. O sarut incet la inceput cu o oarecare retinere , dar in momentul in care ii simt degetele in parul meu o devorez, nimic nu mai conta, doar ea. Degetele ei imi cauta tricoul si il indeparteaza cu cea mai mare viteza si isi lipeste limba de pieptul meu. In momentul ala stiam ca si ea ma vrea la fel de tare cum o vreau eu.
-Nu mai rezist mult, cu greu imi mai gasesc cuvintele in timp ce o simt cum se freaca usor de barbatia mea dureros de intarita.
O apuc si o trantesc de canapea aruncandu - ma peste ea dorind sa fie toata a mea. Mintea mea zboara la locul sau cel mai sensibil, trebuie sa intru in ea cat mai repede, sa o stapanesc cu toata puterea si in momentul ala patrund cu un deget si ma innebuneste caldura ei. E stramta si umeda si, daca ar fi dupa mine, acum as penetra-o in forta cu penisul meu, care acum este pe punctul de a exploda in pantalonii mei. Imi bag si imi scot degetul de cateva ori si apoi un al doilea deget i se alatura in jocul asta nebun.
- Ma omori cat de uda esti, ii soptesc langa buzele ei pline.
Respiratia ei este tot mai precipitata si gemetele tot mai puternice. Este aproape gata si se agata cu unghiile de spatele meu. Telefonul mi se aprinde insistent si ma trezeste din acest vis plin de pasiune de langa o femeie cum nu am mai avut.
,,Te-am trimis acolo sa ai grija de ea nu sa imi atragi fata intr-un joc pervers de al tau. Sper ca distanta dintre voi este pastrata asa cum am cazut de acord. Stim prea bine amandoi situatia ta.,,
Mesajul ma face sa sar de pe ea si sa ma intind dupa tricou.
- Nu putem face asta, e o greseala. Sa te conduc in camera ta. E tarziu.
Statea in chilotii ei dantelati pe canapea si ma privea surprinsa. Doamne in ce hal arata fata asta. Incerc sa ma uit in alta parte pana nu imi dau drumul chiar aici imbracat. Se ridica vizibil deranjata fara sa zica nimic, iar eu o urmez spre camera ei.
-Poti macar sa dormi langa mine?
Vocea ei este stinsa si obosita, privirea pe care o indreapta spre mine este una neajutorata. Ma asez langa ea in pat, iar ea ma acopera. In cateva minute adoarme si eu ma retrag usor din camera. Capul imi bubuie de la alcool si adrenalina. Sunt atras de ea. Cum cacat am lasat asta sa se intample?
-Cacat, strig eu incat sa nu o trezesc.
Mobilul sta pe masuta si ma asteapta sa ii dau mamei Andreei un raspuns. Ce naiba sa ii zic? Ca aproape i-am tras-o lui fii-sa. Sunt un prost.
,,Da doamna, nu este nimic intre mine si Andreea si nici nu exista sanse sa simt vreodata ceva pentru ea. Sunt aici sa imi platesc datoria fata de dumneavoastra si atat,,
Arunc telefonul inapoi pe masa si ma intind pe canapea. Gandurile zboara in toate directiile in capul meu si cu greu reusesc sa adorm.
Dimineata ma trezesc inaintea ei asa ca plec sa ii aduc ceva de mancare si o cafea. Mintea imi zboara si acum la interiorul ei, cald si atat de umed. La sanii ei rotunzi si sfarcurile sale intarite intre buzele mele. Trebuie sa imi revin. Nu o sa fie niciodata a mea.
Andreea isi face aparitia intr-un tarziu doar intr-un halat scurt de satin care ii dezgoleste delicat un umar. Rosul pe pielea ei alba arata incredibil, iar fatuca ei somnoroasa este delicata si curata. Nu spune nimic si se aseaza la masa.
-Ti-am adus cafea, si mancare.
-Da, multumesc.
-Mai ai nevoie de ceva? Am putina treaba azi.
-Poti sa pleci, cred ca ma descurc si singura, era rece si asta ma nelinistea total.
Sigur putin timp va elimina tensiunea dintre noi. Plec, dar toata ziua raman cu gandul la ea, la atingerea ei.
Ziua a trecut greu, iar in noaptea asta am decis sa nu ma duc la ea, sa ii ofer putin spatiu.

>Andreea<

Capul inca ma omoara, imi simt sufletul greu si sunt extenuata psihic. Repingerea lui m-a ranit atat de tare incat m-am dezlipit de tot cateva zile. Am uitat de telefon, de mancare. Imi doresc sa ma asez la locul meu odata pentru totdeaua, dar cum sa fac asta cand orice barbat pe care il intalnesc continua sa ma dezamageasca. Poate toata vina cade asupra mea, nu sunt destul de buna .
Dupa trei zile de stat in casa ma trezesc cu Selena peste mine in casa, destul de nervoasa.
-Esti nebuna? Te-am tot sunat.
-Nu am avut chef de telefon. Am simtit nevoia sa ma detasez putin, imi pare rau daca te-am speriat.
-Ce se intampla cu tine in ultima perioada? Nu ai mai iesit cu mine deloc. Mi s-au intamplat atatea lucruri nici nu stiu de unde sa incep.
Selena iese des prin cluburi, baruri si tot felul. Pe ea nu o gasesti niciodata acasa, mai ales vara. Obisnuiam sa ies si eu cu ea, dar am petrecut destul timp cu Cristian.
-Spune-mi tu ce ai facut, se pune turceste si asteapta sa incep sa vorbesc.
-Mi-am omorat timpul alaturi de Cristian.
-Baitul de la petrecere? E sexy!
-Da, el, ma rosesc in mometul in care imi apare imaginea lui fara tricou deasupra mea.
-Spune-mi macar ca ai profitat si tu de prezenta lui daca tot m-ai abandonat pentru el.
-Vorbesti prostii, nu te-am abandonat si nici nu o sa fac asta vreodata.
- Da-mi detalii! Arata la fel de bine dezbracat?
-Selena... Chiar mai bine.
-O doamne, ti-ai tras-o cu el! Stiam eu .
-Nu, vezi tu.. asta e problema. Il plac si ma face sa ma simt in largul meu cand sunt cu el. Ne-am distrat impreuna in cateva luni cum nu m-am distrat cu Alex intr-un an de zile. Imi e greu sa vorbesc despre asta.
Prietena mea are ochii atintiti pe mine si mana ei ajunge pe ale mele. Sunt o persoana foarte inchisa si vorbele imi ies mereu greu, dar ea singura persoana de incredere din viata mea.
-Cred ca imi ascunde ceva. Nu am reusit sa facem nimic pentru ca un mesaj misterios ne-a oprit, iar el mi-a spus ca e gresit ce facem.
-Crezi ca are pe altcineva?
-Este posibil. Eram amandoi atat de incinsi in seara aia, poate vinul a fost de vina, si chiar de era, gandul meu este tot acolo.
-Of, iubita mea. L-ai intrebat de la cine a fost mesajul? Lucrurile poate nu sunt chiar asa cum crezi tu.
-Am obiceiul de a vedea partea neagra a situatiei mereu, dar acum simt ca mai este ceva, nu e total sincer cu mine si sunt satula de minciuna. Vreau adevarul.
-Cheama-l si cere explicatii.
-Asa o sa fac. Apreciez ca m-ai ascultat si de data asta.
-Sunt aici pentru tine, sa nu uiti. In rest, inafara de domnul sexy ce mai e nou?
In minte imi apar mesajele si biletele primite care incetasera de o saptaman. Apele erau destul de linistite asa ca nu o incarc cu prostiile mele.
-Nimic, toate bune.
Ziua urmatoare ma trezesc de dimineata si plec la sala. Eram mult mai relaxata dupa activitatea fizica pe care o avusesem asa ca ii dau un mesaj lui Cristian sa ne vedem intr o ora. Mi-am facut un dus, mi-am luat ceva lejer pe mine si am asteptat. Am asteptat sosirea lui Critian care aparent se lasa asteptat.
Soneria suna, imi iau inima in dinti si ii deschid. Parfumul lui era naucitor, imaginile imi revin in minte.
-Ai vrut sa ma vezi? vocea lui parca tremura
-Da, trebuie sa vorbim. Nu pot sa nu ma gandesc la noaptea aia nenorocita. Intra.
- A fost o greseala Andreea, nimic mai mult. Ce e de vorbit?
Numele meu intreg rostit de el ma duce in alta directie si uit total ce voiam sa spun.
-Ne-am lasat dusi de val din cauza vinului.
-Stii prea bine ca asta se putea intampla in orice moment al zilei. Nu da vina pe vin, nu te mai scuza.
-Nu incerc sa ma scuz, sunt barbat si ma controlez greu cand vine vorba de o femeie asa ca tine.
-De ce sa te controlezi daca amandoi ne-am dorit asta ?
-Nu intelegi...
-Da, asta e problema, ca nu inteleg. Ajuta-ma sa inteleg pentru ca in momentul asta singura nu fac fata. Ai fost asa atent cu mine atata timp. Normal ca nu mai inteleg nimic, nu zice nimic, nici macar nu se uita la mine. Ai pe altcineva?
-Nu, nu e asta, se uita socat la mine.
-Atunci? Vorbeste cu mine, te rog.
-Asculta-ma, intre noi nu poate sa fie nimic, niciodata. Nu sunt pentru tine, meriti ceva mai buna.
-Lasa-ma cu textele astea de doi bani. Tu sa ma asculti pe mine, nu tu decizi ce merit eu. Sunt de parere ca suntem doi oameni maturi si putem sa purtam o conversatie fara sa ocolim subiectul. Cine ti-a dat mesaj in seara aia?
-Nu trebuie sa iti raspund la intrebarea asta.
Incepeam sa-mi pierd rabdarea. Ma plimbam de colo colo incercand sa-mi adun gandurile, sa spun ceea ce gandesc fara sa plang.
-Nu sunt genu de fata care atarna dupa un baiat, si nu o sa fac o exceptie acum. Tot ce imi doresc din partea ta este sa-mi spui clar ca nu ma vrei.
Liniste...
-Spune-mi ca nu ma vrei, spune-mi ca totul e doar in capul meu. Vreau sa aud de la tine ca nu iti doresti la fel de tare ca mine sa ma saruti de fiecare data cand ma vezi, linistea din partea lui continua. Daca imi spui asta o sa te las in pace pentru totdeauna.
-Nu pot sa fac asta.
-De la cine ai primit nenorocitu ala de mesaj?
-Nu avea legatura cu tine.
Ma minte. Eu cer sinceritate si primesc ce? Nimic.
-Nu sunt destul de buna pentru tine?
-Cum sa spui asa ceva? Esti cea mai frumoasa fata pe care am cunoscut-o. Mi se taie rasuflarea de fiecare data cand te vad, te privesc de fiecare data cand nu esti atenta si imi imaginez cum ar fii sa te am doar pentru mine.
-Atunci de ce eziti?
-Nu pot..
Rup distanta dintre noi doi pana ii simt respiratia in fata. Il doresc, acum mai mult ca niciodata. Parfumul lui imi invadeaza simturile din nou. Il mangai pe obraz si il fac sa ma priveasca in ochi.
-Andreea... am ajuns sa te visez noaptea, imi esti in minte zi si noapte. Faptul ca nu pot sa te ating, ideea ca nu te pot avea ma oboseste.
Fruntile noastre se ating.
-Sunt toata a ta daca asta iti doresti. Spune-mi ca ma vrei si sunt toata a ta.
Cu greu ma tin departe de buzele lui, de trupul sau care fierbe aici, asa aproape de mine. Sunt dispusa sa ma ofer acestui baiat trup si suflet. Inima mea poate sa fie a lui. Tot ce trebuie sa faca este sa rosteasca doua cuvinte nesuferite.
Contactul vizual care deja persista intre noi doi este spulberat in cele din urma de un sarut. Sarutul pe care il doream atat de mult, buzele lui peste ale mele, gustul lui, parfumul care ma invada in acelasi timp.
-Te vreau Andreea. Te vreau cum nu am mai vrut pe nimeni niciodata asa cum te doresc pe tine.
-Sunt a ta!